Un nou studiu sugerează că preferința pentru gustul dulce ar putea fi asociată cu modul în care oamenii evaluează riscul și aleg între o recompensă sigură și una mai mare, dar incertă.
Persoanele care preferă gustul dulce au fost mai predispuse să aleagă recompense mai mici, dar sigure, în anumite situații.
Ele au manifestat și o preferință mai mare pentru recompense imediate, chiar dacă acestea erau mai mici.
Când ambele recompense erau amânate, însă, participanții care preferau dulcele puteau aștepta pentru recompensa mai mare.
Cercetătorii spun că legătura dintre dulciuri și impulsivitate ar putea fi explicată în mare parte prin aversiunea față de risc și incertitudine, nu doar prin nerăbdare.
Dacă alegi aproape fără să stai pe gânduri o înghețată în locul unei gustări mai puțin dulci, acest lucru ar putea spune ceva nu doar despre papilele tale gustative, ci și despre felul în care reacționezi atunci când trebuie să iei o decizie.
Un studiu publicat în revista Frontiers in Psychology analizează legătura dintre preferința pentru gustul dulce, comportamentul impulsiv și modul în care oamenii gestionează riscul. Cercetătorii au descoperit că persoanele cărora le plac mai mult dulciurile tind să prefere anumite recompense mai sigure și mai apropiate în timp.
Dar există o nuanță importantă: rezultatele nu înseamnă că „dacă îți place ciocolata, ești impulsiv”. Mai degrabă, studiul sugerează că ceea ce pare impulsivitate poate ascunde, în unele situații, dorința de a evita incertitudinea.
Cercetătorii de la Centrul pentru Cogniție și Luarea Deciziilor al HSE University din Moscova au analizat comportamentul a 149 de adulți tineri, împărțiți în două experimente.
Participanții au fost evaluați în funcție de cât de mult le plăcea gustul dulce, folosindu-se un test standardizat în care aceștia își evaluau preferința pentru soluții cu diferite concentrații de zaharoză. Apoi au trecut prin mai multe sarcini concepute pentru a măsura asumarea riscului și preferința pentru recompense imediate sau amânate.
În primul experiment au participat 49 de persoane, iar în al doilea 100. Cercetătorii au folosit, printre altele, o sarcină de alegere între recompense cu probabilități diferite și un test cunoscut drept Balloon Analogue Risk Task, precum și o sarcină de „discounting” temporal, folosită pentru evaluarea preferinței pentru recompense imediate.
Una dintre cele mai interesante observații a fost că persoanele care preferau gustul dulce au avut tendința de a fi mai prudente în fața riscului în sarcina de alegere a loteriilor.
Cu alte cuvinte, atunci când aveau de ales între o recompensă sigură și una potențial mai mare, dar incertă, participanții care apreciau mai mult gustul dulce erau mai înclinați să aleagă varianta sigură. Acest efect nu a apărut însă în toate tipurile de teste: în BART, de exemplu, cercetătorii nu au observat aceeași diferență.
Această diferență este importantă pentru interpretarea rezultatelor. Studiul nu descrie persoanele iubitoare de dulciuri drept „aventuroase” sau dispuse să își asume orice risc. Din contră, în anumite contexte, ele par să prefere certitudinea.
Aici apare partea surprinzătoare a studiului.
În sarcina de evaluare a recompenselor amânate, persoanele care preferau gustul dulce au fost mai înclinate să aleagă o recompensă mai mică și mai rapidă în locul uneia mai mari, dar oferite mai târziu.
Acesta este un comportament cunoscut în psihologie drept delay discounting – tendința de a acorda o valoare mai mică unei recompense pe măsură ce aceasta este îndepărtată în timp. Este folosită frecvent ca indicator comportamental al impulsivității.
La prima vedere, concluzia pare simplă: „cei cărora le plac dulciurile sunt mai nerăbdători”.
Dar experimentul a arătat ceva mult mai interesant.
Când atât recompensa mică, cât și cea mare erau amânate, participanții care preferau gustul dulce nu mai prezentau aceeași tendință de a alege varianta mai mică.
Cu alte cuvinte, nu părea să fie vorba pur și simplu despre o nevoie permanentă de satisfacție imediată.
Cercetătorii au analizat apoi dacă diferența dintre participanți putea fi explicată prin sensibilitatea la dimensiunea recompensei, sensibilitatea la rapiditatea recompensei sau preferința pentru risc.
Rezultatul a indicat că relația dintre preferința pentru dulciuri și alegerea recompensei mici și imediate era explicată, cel puțin parțial, de aversiunea mai mare față de risc observată la persoanele care preferau gustul dulce.
Aceasta este, probabil, cea mai interesantă interpretare a cercetătorilor.
„Suntem obișnuiți să considerăm impulsivitatea ca o incapacitate de a amâna satisfacția”, a explicat cercetătoarea principală Anna Davidovich.
Însă, potrivit rezultatelor, alegerea unei recompense mai mici și imediate poate apărea și din dorința de a evita incertitudinea, nu doar dintr-o nevoie mai puternică de satisfacție imediată.
Imaginează-ți două variante: primești 50 de lei acum sau ai șansa să primești 100 de lei peste o perioadă, dar nu ești sigur dacă vei obține banii. Pentru o persoană mai preocupată de certitudine, cei 50 de lei pot deveni mai atractivi tocmai pentru că sunt garantați.
În acest scenariu, alegerea recompensei mici nu este neapărat o dovadă că persoana „nu are răbdare”. Poate fi o strategie de reducere a incertitudinii.
Cercetătorii au propus și o posibilă explicație biologică, legată de sistemul opioid al creierului.
Acest sistem este implicat în procesarea recompensei și a plăcerii, iar cercetătorii subliniază că activitatea receptorilor opioizi este asociată nu doar cu experiența plăcută a recompensei, ci și cu procese legate de amenințare și incertitudine.
Astfel, persoanele care apreciază foarte mult gustul dulce ar putea avea o sensibilitate diferită la recompense. În același timp, ele ar putea percepe mai puternic și eventualele pierderi sau consecințele unei alegeri incerte.
Aceasta este însă o ipoteză privind mecanismul, nu dovada că preferința pentru dulciuri este cauzată de o anumită activitate opioidă. Studiul actual a urmărit comportamentul, iar autorii propun această explicație biologică pe baza literaturii existente.
Este important ca rezultatele să nu fie transformate într-un test de personalitate.
Studiul a identificat o asociere între preferința pentru gustul dulce și anumite tipare de alegere în situații experimentale. Nu demonstrează că mâncatul dulciurilor determină impulsivitatea și nici că orice persoană care adoră ciocolata va lua decizii riscante sau pripite.
Mai mult, chiar autorii arată că relația dintre preferința pentru gustul dulce și alegerea recompenselor imediate este mai complexă decât simpla „nerăbdare”.
Așadar, dacă alegi înghețata înaintea fructelor sau nu poți rezista unei prăjituri, studiul nu spune că aceasta este o dovadă că iei decizii proaste. Gustul dulce poate fi doar una dintre componentele unui sistem mult mai complex de procesare a recompensei, riscului și incertitudinii.
Concluzia cercetătorilor schimbă subtil modul în care poate fi privit comportamentul impulsiv.
În loc să însemne întotdeauna „vreau recompensa acum”, o alegere aparent impulsivă poate reflecta uneori preferința pentru o recompensă sigură, chiar dacă aceasta este mai mică.
„Acest lucru ne schimbă înțelegerea naturii comportamentului impulsiv”, a subliniat Davidovich.
Cu alte cuvinte, uneori nu alegem varianta mică pentru că nu putem aștepta. O alegem pentru că nu vrem să ne asumăm riscul de a aștepta degeaba.
Cercetarea nu demonstrează că zahărul sau consumul de dulciuri modifică felul în care o persoană ia decizii. Participanții au fost clasificați în funcție de cât de mult le plăcea gustul dulce, iar cercetătorii au analizat apoi legătura dintre această preferință și comportamentul în cadrul unor sarcini experimentale.
Prin urmare, vorbim despre o asociere între o preferință gustativă și anumite tipare de decizie, nu despre o relație cauză-efect.
Rezultatele sunt, totuși, interesante deoarece sugerează că sensibilitatea la recompensă poate influența comportamentul prin mai multe căi – inclusiv prin modul în care oamenii percep riscul și incertitudinea.
Data viitoare când cineva spune „nu pot rezista unei ciocolate”, s-ar putea ca povestea să fie ceva mai complicată decât o simplă poftă.
Cercetarea, intitulată „Sweet-taste liking is associated with preference for less risky and immediate rewards in economic decision-making”, a fost realizată de Anna Davidovich, Anna N. Shestakova, Nina Arzumanyan și Ksenia Panidi și a fost publicată în Frontiers in Psychology pe 20 mai 2026.
Articolul este un studiu original, cu acces liber, iar DOI-ul este 10.3389/fpsyg.2026.1764306.
