Un nou studiu ridică semne de întrebare cu privire la expunerea la fluor în timpul sarcinii și dezvoltarea cognitivă ulterioară a copiilor.
Peste 2.500 de copii, cu vârste între 3 și 17 ani, au fost incluși în analiză.
Expunerea prenatală la fluor a fost estimată în funcție de nivelul de fluor din apa publică din localitatea în care locuiau mamele în timpul sarcinii.
La niveluri de aproximativ 675 micrograme de fluor/litru sau mai mari, copiii au obținut rezultate mai slabe la testele de cogniție fluidă.
Studiul este observațional și nu poate demonstra că fluorul a cauzat scăderea scorurilor cognitive; în plus, cercetătorii nu au măsurat toate sursele de fluor la care au fost expuse mamele.
Cercetătorii au observat că nivelurile de fluor din apa potabilă asociate cu expunerea prenatală au fost legate de rezultate mai slabe la anumite teste cognitive, mai ales în cazul copiilor mai mici. Important: studiul arată o asociere, nu dovedește că fluorul a provocat aceste diferențe.
Fluorul este bine cunoscut pentru rolul său în prevenirea cariilor dentare, motiv pentru care este adăugat în apa potabilă în numeroase comunități din lume. Dar un nou studiu american readuce în atenție o întrebare delicată: cât fluor este prea mult atunci când expunerea are loc în perioada sarcinii?
Cercetătorii au analizat date din cohorta americană ECHO și au urmărit legătura dintre nivelurile de fluor din apa potabilă publică în timpul sarcinii și performanțele cognitive ale copiilor.
„Acest studiu acoperă o lacună importantă prin evaluarea nivelului prenatal de fluor din apă și a capacităților cognitive ale copiilor într-un eșantion amplu din SUA”, a declarat autoarea principală Katrina Simon, de la Școala de Sănătate Publică Mailman a Universității Columbia.
Rezultatele, publicate în American Journal of Epidemiology, nu spun că apa fluorurată este „otrăvitoare” și nici că orice expunere la fluor în sarcină ar afecta dezvoltarea copilului. Ele indică însă o asociere care merită investigată în continuare.
În analiză au fost incluși 2.514 copii născuți între 2006 și 2019, care au efectuat teste cognitive la vârste cuprinse între 3 și 17 ani.
Cercetătorii au legat adresele de domiciliu ale mamelor în timpul sarcinii de măsurătorile disponibile privind fluorul din sistemele publice de alimentare cu apă. Astfel, au estimat nivelul de fluor la care ar fi putut fi expuse femeile însărcinate.
Apoi au comparat aceste estimări cu rezultatele obținute de copii la teste cognitive.
Iar aici apare elementul care a atras atenția cercetătorilor.
Atunci când nivelul estimat de fluor din apa publică era în jurul valorii de 675 micrograme/litru sau peste, nivelurile mai mari au fost asociate cu scoruri mai mici la testele de cogniție fluidă.
Mai exact, deasupra acestui prag, fiecare creștere de 500 micrograme de fluor/litru a fost asociată, în medie, cu o scădere de aproximativ 3,36 puncte pe scala standardizată de cogniție fluidă.
Termenul poate suna complicat, dar descrie capacități pe care le folosim foarte des, mai ales atunci când întâlnim o situație nouă.
Cogniția fluidă include, printre altele:
rezolvarea problemelor;
atenția;
memoria;
procesarea informațiilor;
adaptarea la informații sau situații noi.
Cu alte cuvinte, nu este vorba pur și simplu despre „cât de multe lucruri știe un copil”, ci despre cum reușește creierul să proceseze și să folosească informații noi.
Interesant este că cercetătorii nu au identificat aceeași asociere pentru cogniția cristalizată, care se referă mai ales la cunoștințele și abilitățile acumulate, precum vocabularul și informațiile învățate.
Un alt rezultat care merită atenție este legătura cu vârsta.
Asocierea dintre expunerea prenatală estimată la fluor și scorurile cognitive a părut mai puternică la copiii cu vârsta sub 7 ani.
Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege dacă această diferență legată de vârstă reflectă o perioadă deosebit de sensibilă a dezvoltării creierului sau dacă există și alți factori care explică rezultatul.
Creierul se află într-un proces intens de dezvoltare înainte de naștere și în primii ani de viață, motiv pentru care perioada prenatală este importantă atunci când oamenii de știință studiază efectele potențiale ale expunerilor din mediu.
Rezultatul poate ridica imediat întrebarea: dacă studiul observă efecte în jurul valorii de 675 micrograme/litru, înseamnă că limita oficială este prea mare?
Nu putem spune asta pe baza acestui singur studiu.
În SUA, Serviciul de Sănătate Publică recomandă un nivel de 0,7 miligrame de fluor/litru, adică 700 micrograme/litru, pentru sistemele comunitare de apă fluorurată. Limita federală de reglementare stabilită de Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) este mult mai ridicată, de 4.000 micrograme/litru.
Așadar, valoarea de 675 micrograme/litru observată în studiu este foarte apropiată de nivelul recomandat pentru fluorurarea apei, nu de limita maximă reglementată de EPA.
Totuși, cercetătorii nu afirmă că această valoare reprezintă o „limită toxică”. Este un punct în jurul căruia au observat o schimbare în asocierea statistică dintre fluorul din apă și rezultatele la testele cognitive.
Aceasta este probabil cea mai importantă precizare.
Cercetarea este observațională. Asta înseamnă că oamenii de știință au analizat relații care apar în date, fără să controleze experimental expunerea la fluor.
Prin urmare, rezultatele nu pot demonstra că fluorul a cauzat direct diferențele cognitive.
Există numeroși factori care pot influența dezvoltarea cognitivă a unui copil: genetica, nutriția, nivelul socio-economic, educația părinților, mediul familial, sănătatea maternă și numeroase alte expuneri de mediu.
Chiar dacă cercetătorii iau în calcul o parte dintre acești factori în analiza statistică, un studiu observațional nu poate elimina complet posibilitatea unor factori de confuzie.
Cercetătorii au estimat expunerea prenatală doar pe baza fluorului din apa publică.
Dar o femeie însărcinată poate intra în contact cu fluor din mai multe surse.
Printre acestea se pot număra:
apa îmbuteliată;
alimentele și băuturile preparate cu apă;
pasta de dinți, deși aceasta nu reprezintă o sursă obișnuită de expunere sistemică importantă atunci când este folosită corect;
suplimentele care conțin fluor, atunci când sunt utilizate;
alte surse de apă sau produse care pot contribui la aportul total.
Prin urmare, nivelul de fluor din sistemul public de alimentare cu apă este o estimare a unei părți a expunerii, nu o măsurătoare exactă a cantității totale de fluor care a ajuns în organismul fiecărei mame.
Fluorul este un exemplu interesant al modului în care sănătatea publică încearcă să găsească un echilibru între beneficii și posibile riscuri.
Pe de o parte, fluorul are un rol bine stabilit în prevenirea cariilor dentare. Pe de altă parte, cercetătorii continuă să studieze dacă expunerea la anumite niveluri în perioada prenatală sau în copilărie ar putea fi asociată cu efecte asupra dezvoltării neurologice.
Studiul actual se adaugă unei literaturi științifice mai ample care investighează relația dintre expunerile de mediu din primele etape ale vieții și dezvoltarea proceselor de gândire și învățare.
„Acest studiu se adaugă unui vast corpus de lucrări care analizează modul în care expunerea timpurie la contaminanți din mediu poate fi asociată cu dezvoltarea proceselor de gândire și învățare care sunt importante pentru rezultatele dezvoltării copiilor”, a declarat coautoarea principală Amy Margolis, de la Centrul Medical Wexner și Facultatea de Medicină a Universității de Stat din Ohio.
Autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina în ce perioade ale dezvoltării copiii ar putea fi mai sensibili la fluor și pentru a analiza simultan atât posibilele riscuri asupra dezvoltării, cât și beneficiile fluorului pentru sănătatea dentară.
Cu alte cuvinte, rezultatul nu înseamnă că femeile însărcinate ar trebui să evite apa potabilă sau că fluorul trebuie considerat automat periculos.
În schimb, studiul ridică o întrebare importantă pentru cercetarea medicală: ar putea nivelurile de expunere prenatală apropiate de cele întâlnite în unele sisteme de apă să aibă o legătură cu modul în care se dezvoltă anumite capacități cognitive ale copiilor?
Deocamdată, răspunsul este unul prudent: există o asociere observată într-un studiu amplu, dar nu există dovada că fluorul a provocat diferențele cognitive. Tocmai de aceea, rezultatele trebuie privite ca o piesă nouă dintr-un puzzle științific încă în lucru.
Cercetarea „Prenatal exposure to fluoride in public water and child cognition in the US ECHO Cohort, 2006-2019”, realizată de Katrina R. Simon și colaboratorii săi, a fost publicată în 2026 în American Journal of Epidemiology. Studiul a analizat date de la 2.514 copii și a evaluat asocierea dintre expunerea prenatală estimată la fluor din apa publică și performanțele cognitive ulterioare.
DOI: 10.1093/aje/kwag186
"Ce am învățat eu la terapie e că nu suntem stăpânii lumii, nu suntem perfecți. Suntem destul de vulnerabili, câteodată greșim".
