Ți-ai făcut vreodată ordine prin toată casa doar ca să eviți un task de birou? Sau ai lăsat cele mai grele e-mailuri la finalul zilei? Dacă da, nu ești...
Amânarea sarcinilor, cunoscută sub numele de procrastinare, afectează o mare parte dintre noi.
Potrivit Reuters, majoritatea oamenilor recunosc că procrastinează din când în când, dar pentru unii, acest comportament devine cronic.
Deși este frecventă, procrastinarea poate duce la frustrare, rușine, vinovăție și chiar anxietate. Dar ce ne determină să evităm anumite sarcini și, mai ales, cum putem rupe acest cerc vicios?
Poate că te regăsești în scenariul clasic: începi o sarcină, dar o lași neterminată sau o amâni până în ultimul moment. Gânduri precum „recuperez mai târziu” sau „nu-i problemă dacă o trimit cu întârziere” sunt semnale clare de procrastinare.
Alteori, nici nu-ți dai seama că faci asta. În loc să te apuci de proiectul important, te trezești că ai petrecut o oră dând scroll la videoclipuri pe TikTok, Youtube sau Facebook.
Important de știut: procrastinarea nu este un defect de caracter și nici dovada că ești leneș. De multe ori, are cauze profunde care merită înțelese.
Conform Reuters, procrastinarea este, adesea, un mod de a gestiona emoții dificile. Evităm sarcinile care ne par plictisitoare, frustrante, fără sens sau care ne provoacă stres.
Spre exemplu, amânăm completarea unei declarații fiscale în care avem de plată o sumă mare sau organizarea locuinței unui părinte decedat, sarcini care ne copleșesc emoțional.
Perfecționismul este un alt factor comun. Frica intensă de a greși poate paraliza orice inițiativă, iar presiunea de a face totul „perfect” ne blochează complet.
Totodată, stima de sine scăzută joacă un rol esențial. Persoanele care se percep negativ („nu sunt bun la asta”) și au încredere scăzută în sine („nu voi reuși oricum”) tind să evite sarcinile provocatoare.
Distragerile din mediul înconjurător – notificări, mesaje, rețele sociale – completează tabloul. Iar în unele cazuri, procrastinarea frecventă poate ascunde o problemă mai profundă, cum ar fi ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate).
Răspunsul este - depinde.
Unii oameni spun că lucrează mai bine sub presiunea unui deadline. Alții folosesc amânarea ca mecanism de apărare emoțională – pentru a evita stresul sau frica de eșec.
Însă această strategie funcționează doar pe termen scurt. În timp, duce la autocritică, vinovăție și anxietate. Potrivit Reuters, procrastinarea prelungită poate afecta sănătatea mintală, performanța educațională (de exemplu, prin comportamente de trișare) și cariera (salarii mai mici, șanse mai mari de șomaj).
1. Recunoaște-o
Primul pas este să conștientizezi comportamentul. Faptul că îți dai seama că amâni în mod repetat o sarcină e deja un progres.
2. Înțelege cauzele
Întreabă-te sincer: De ce evit această activitate? Este frica de eșec? Lipsa motivației? Perfecționismul? Dacă răspunsurile sunt mai complexe, terapia cognitiv-comportamentală te poate ajuta.
3. Prioritizează inteligent
Analizează lista ta de sarcini. Care sunt cele mai importante? Împarte-le în pași mici, programându-le realist. Dacă amâni mereu lucrurile plictisitoare, programează-le la începutul zilei.
4. Elimină distragerile
Pune telefonul pe modul „nu deranjați”, oprește notificările, spune-le celor din jur că ai nevoie de o perioadă de concentrare. Stabilește un timp clar de început și final pentru fiecare task.
5. Răsplătește-te
După fiecare sarcină dificilă bifată, oferă-ți o mică bucurie – o plimbare, un episod din serialul preferat sau ceva dulce. Recompensele ajută la formarea unui ciclu pozitiv.
Conform unui studiu, plictiseala provocată de scroll-ul pe rețelele de socializare ar putea să vă agraveze problema.
Psihologul Ramona A. Dumitru ne-a vorbit despre trucurile promovate că ajută la eliminarea atacului de panică.
"Ce am învățat eu la terapie e că nu suntem stăpânii lumii, nu suntem perfecți. Suntem destul de vulnerabili, câteodată greșim".
Sarcina și nașterea reprezintă unele dintre cele mai frumoase momente din viața unei femei.
Diferențele dintre atacul de panică și infarct. Cum le recunoaștem și cum acționăm corect.
