Copiii care se joacă frecvent jocuri video încă din perioada preșcolară ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta simptome asociate jocului problematic la vârsta adultă, sugerează un nou studiu.
Jocurile video fac parte din viața multor copii încă de la vârste foarte mici. Însă un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Western Ontario ridică o întrebare importantă: poate expunerea timpurie la jocurile video să influențeze comportamentele de joc de mai târziu?
Potrivit rezultatelor publicate în PLOS ONE, persoanele care au jucat frecvent jocuri video înainte de vârsta de 6 ani au prezentat, la maturitate, simptome mai severe asociate tulburării de joc pe internet, conform News Medical.
Deși studiul nu demonstrează o relație directă de cauzalitate, acesta sugerează că perioada preșcolară ar putea reprezenta o etapă critică în formarea unor tipare de comportament care persistă în viața adultă.
Tulburarea de joc pe internet este caracterizată printr-o preocupare excesivă pentru jocurile video, care poate afecta funcționarea zilnică, relațiile sociale, performanța școlară sau profesională și starea emoțională.
Afecțiunea este inclusă în cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5-TR) la categoria „afecțiuni care necesită studii suplimentare”, ceea ce înseamnă că specialiștii încă încearcă să înțeleagă pe deplin mecanismele și impactul său.
Există și controverse. Unii experți consideră că jocul problematic reprezintă o tulburare distinctă, în timp ce alții cred că poate fi, în anumite situații, un simptom al unor probleme psihologice preexistente, precum anxietatea, depresia sau dificultățile sociale.
Pentru a analiza evoluția comportamentelor de joc de-a lungul vieții, cercetătorii au creat o scală specială, denumită Lifetime Video Game Use Scale (LVUS), care a evaluat implicarea participanților în jocurile video din perioada preșcolară până la vârsta adultă.
Analiza a identificat patru categorii distincte:
Persoanele din grupul cu nivel constant ridicat de joc încă din copilărie au prezentat simptome mai severe ale tulburării de joc decât cele care au avut o expunere redusă în primii ani de viață.
Un aspect interesant este că și grupul cu nivel moderat de joc avea o caracteristică comună: participarea semnificativă la jocuri încă din perioada preșcolară.
După ajustarea statistică a datelor, cercetătorii au observat că două perioade ale vieții au fost asociate cel mai puternic cu simptomele de joc problematic la maturitate:
Dintre acestea, expunerea din perioada preșcolară s-a dovedit cel mai puternic predictor al severității simptomelor la vârsta adultă.
Specialiștii explică faptul că primii ani de viață reprezintă o etapă esențială pentru dezvoltarea mecanismelor de autoreglare, atenție și control al impulsurilor. În această perioadă, experiențele repetate pot modela modul în care creierul răspunde la recompense și stimulare.
A doua etapă cu impact semnificativ a fost adolescența.
Potrivit autorilor studiului, anii de liceu sunt caracterizați de o autonomie crescută, dar și de un control inhibitor încă insuficient dezvoltat. Acest dezechilibru poate favoriza apariția unor comportamente repetitive bazate pe recompensă.
În aceste condiții, utilizarea excesivă a jocurilor video poate contribui la consolidarea unor mecanisme comportamentale care persistă până la maturitate.
Cercetarea a evidențiat și diferențe importante între tipurile de jocuri.
Jocurile online au fost asociate mai puternic cu simptomele tulburării de joc pe internet decât jocurile offline. Cu toate acestea, și jocurile offline au fost identificate drept factori predictivi semnificativi.
Rezultatele susțin actuala definiție a „Tulburării de joc” din Clasificarea Internațională a Bolilor, care include atât comportamentele de joc online, cât și pe cele offline.
Un alt rezultat important al studiului privește componenta socială a jocurilor.
Cercetătorii au descoperit că jocul alături de alte persoane a fost asociat cu simptome mai severe decât jocul solitar. Mai mult, cea mai puternică asociere a fost observată în cazul celor care se jucau frecvent cu persoane necunoscute din mediul online.
Acest lucru ar putea sugera că unele persoane folosesc comunitățile virtuale pentru a compensa lipsa sprijinului social din viața reală, iar în timp relațiile online pot ajunge să înlocuiască interacțiunile directe.
Autorii subliniază că rezultatele nu demonstrează că jocurile video provoacă în mod direct tulburarea de joc pe internet. Factori precum mediul familial, nivelul de supraveghere parentală, sănătatea mintală și caracteristicile individuale pot influența semnificativ evoluția copilului.
Totuși, concluziile oferă informații valoroase pentru părinți, educatori și pediatri privind momentul și modul în care copiii sunt introduși în universul jocurilor video.
Mesajul principal al cercetării este că obiceiurile formate foarte devreme pot avea efecte care se întind pe parcursul întregii vieți, iar perioada preșcolară merită o atenție specială atunci când vine vorba despre timpul petrecut în fața ecranelor.
Ce sunt „penjaminele”? Acești vapori câștigă popularitate în rândul tinerilor.
Ajută meditația în cadrul anxietății sau a drepresiei? Ce spune psihologul.
Sfaturi de auto-ajutor pentru tinerii și oamenii care trec prin anxietate și depresie.
Tipurile de bullying și efectele lor pe termen lung. Diferența între bullying-ul fizic, verbal, emoțional și cyberbullying.
"Ce am învățat eu la terapie e că nu suntem stăpânii lumii, nu suntem perfecți. Suntem destul de vulnerabili, câteodată greșim".
Drogurile se găsesc pe piața din România la prețuri pentru toate buzunarele. Dr. Radu Țincu trage un semnal de alarmă.
