După 50 de ani, somnul poate deveni mai ușor și mai fragmentat. Programul regulat, mișcarea și controlul problemelor medicale pot ajuta.
Trezirile în timpul nopții, adormirea mai devreme și dificultatea de a mai dormi dimineața devin mai frecvente după vârsta de 50 de ani. Aceste schimbări nu înseamnă însă că organismul nu mai are nevoie de odihnă.
Odată cu înaintarea în vârstă, somnul tinde să devină mai ușor și mai fragmentat. O persoană poate petrece mai mult timp în pat, dar se poate trezi mai des și poate avea impresia că nu a dormit suficient.
Adulții mai în vârstă tind, de asemenea, să simtă somnolență mai devreme seara și să se trezească mai devreme dimineața.
Ideea că persoanele trecute de 50 sau 60 de ani au nevoie de numai cinci sau șase ore de somn este greșită.
Adulții între 61 și 64 de ani au, în general, nevoie de șapte până la nouă ore de somn, iar pentru cei de cel puțin 65 de ani recomandarea CDC este de aproximativ șapte până la opt ore. Nevoia exactă diferă de la o persoană la alta.
Calitatea contează la fel de mult ca durata. Trezirile repetate, dificultatea de a adormi și oboseala persistentă din timpul zilei pot indica un somn de slabă calitate chiar dacă persoana petrece opt ore în pat.
Ceasul intern al organismului se poate deplasa treptat către ore mai timpurii. Din acest motiv, unele persoane adorm în fața televizorului seara, dar se trezesc la patru sau cinci dimineața.
Somnul profund se poate reduce, iar zgomotele, lumina, temperatura sau nevoia de a merge la toaletă pot provoca treziri mai ușor decât în tinerețe.
La aceste schimbări se pot adăuga durerea cronică, bolile cardiovasculare sau respiratorii, refluxul, problemele urinare, anxietatea, depresia și efectele unor medicamente.
În cazul femeilor, perimenopauza și menopauza pot afecta somnul prin bufeuri, transpirații nocturne și modificări hormonale. Apneea de somn și sindromul picioarelor neliniștite devin, de asemenea, mai frecvente odată cu vârsta.
Culcarea și trezirea la aproximativ aceleași ore, inclusiv în weekend, ajută organismul să păstreze un ritm stabil.
Expunerea la lumină naturală în prima parte a zilei și activitatea fizică regulată pot susține ritmul somn-veghe. Exercițiile foarte intense trebuie însă evitate în apropierea orei de culcare, dacă fac adormirea mai dificilă.
Dormitorul ar trebui să fie liniștit, întunecat și răcoros. Telefoanele, tabletele și televizorul pot fi oprite cu cel puțin 30 de minute înainte de somn.
Cofeina consumată după-amiaza sau seara poate întârzia adormirea. Efectul poate persista mai multe ore, iar unele persoane devin mai sensibile la cofeină odată cu înaintarea în vârstă.
Alcoolul poate da inițial senzația de somnolență, dar tinde să fragmenteze somnul în a doua parte a nopții. Mesele mari și grele consumate târziu pot provoca reflux sau disconfort.
Somnul de prânz nu trebuie eliminat obligatoriu. Totuși, un pui de somn lung sau început târziu după-amiaza poate reduce nevoia de somn din timpul nopții.
Sforăitul puternic, pauzele de respirație observate de partener, gâfâitul în somn, durerile de cap dimineața și somnolența excesivă în timpul zilei pot indica apnee de somn.
Apneea determină oprirea și reluarea repetată a respirației și poate împiedica organismul să primească suficient oxigen. Este necesară discutarea simptomelor cu medicul, mai ales dacă persoana adoarme involuntar în timpul zilei.
Trebuie investigată și insomnia care apare frecvent, afectează memoria, starea de spirit, concentrarea sau capacitatea de a funcționa în timpul zilei.
Schimbările de somn sunt normale odată cu vârsta, dar nopțile constant nedormite, epuizarea și trezirile provocate de lipsa aerului nu trebuie considerate o consecință inevitabilă a îmbătrânirii.
