Motivația pentru școală, ce îi spui copilului. Secretele unui profesor de succes

„Degeaba ne străduim să-i învățăm pe copii conținuturi diverse, degeaba le explicăm importanța unei învățări riguroase și permanente dacă motivația lipsește din tot acest demers. Să ne punem măcar două secunde în locul lor și să ne gândim că mergem la un loc de muncă de unde câștigăm bine și este profitabil pentru viitorul nostru, dar nu ne place DELOC respectivul job. Cât vom rezista? Cu ce preț vom rezista? Care o să fie calitatea activităților pe care le vom desfășura? Cât de repede o să ajungem le epuizare/burnout?”, ne îndeamnă la reflecție prof. Ovidiu Pânișoară. 

Iată ce scrie, în continuare, prof. Ovidiu Pânișoră, pe site-ul performante.ro.

„Cercetările desfășurate de către Center of Educations Policy (CEP) (apud Elmore, 2016) au pus în evidență că, de obicei, profesorii sunt mult mai centrați pe rezultatele elevilor lor decât pe motivația pentru școală a acestora! Autorul ne propune câteva idei pentru ca motivația pentru școală să-și recâștige locul în viața elevilor noștri:

- Cea mai bună învățare se produce atunci când elevii pun și în practică ceea ce învață. Vechiul principiu al legării teoriei de practică este încă, din păcate, doar un rând în cărțile de pedagogie pentru unii profesori. Ca dascăl trebuie să mă întreb tot timpul: sunt puși elevii în suficiente ocazii să simtă știința prin propriile mâini, să fie parte a ceea ce învață?

- Este bine să aducem lumea elevilor în sala de clasă! Trebuie să descoperim pasiunile acestora, să vedem ceea ce le place dincolo de materia pe care noi le-o predăm și să le oferim ocazii de intersecție a acestei lumi a lor cu lumea cunoașterii pe care școala le-o pune la dispoziție.

- Oamenii învață mai bine atunci când și alți oameni învață. Școala trebuie să fie un loc al comunităților de învățare, al punerii la un loc a micilor și marilor talente, a proiectelor ÎMPREUNĂ. Uneori suntem mult prea atenți la competiție (care are valoarea ei, dar niciodată un lucru dus la extrem nu are cum să fie bun!) și uităm că suntem ființe sociale și bucuria de a învăța, de a descoperi, de a merge împreună trebuie să fie împărtășită.

- Tuturor ne place să facem lucruri care „merită", lucruri care ne provoacă și care, la finalul efortului, ne aduc aprecierea celorlalți și fireasca mândrie proprie. Profesorul care știe ce importantă este motivația pentru școală trebuie să fie un artist al provocării, trebuie să îi facă pe elevi să înțeleagă dincolo de cuvintele pe care le predă, să vadă mai departe de niște informații o frumusețe și un sens al materiei predate

- Profesorii (și părinții, la rândul lor) sunt modele în ochii copiilor. Nu le puteți cere copiilor să învețe dacă dumneavoastră nu o mai faceți de ceva vreme. Un profesor care studiază, care le arată cursanților săi că nu s-a oprit din învățare este cel mai bun exemplu de „așa da!" . Un părinte care îi arată copilului că își găsește timp pentru autoperfecționare o să îl facă pe cel mic să simtă cât de bun este drumul învățării și o să îi dezvolte o bună motivație pentru școală.”

Un alt autor adus în atenție de prof. Pânișoară, Flaxington (2016) ne mai dă un sfat: să încercăm să fim cât se poate de pozitivi. „Învățarea trebuie să fie văzută drept un moment de bucurie, de dezvoltare, de creștere. Pentru asta, profesorii trebuie să se centreze în evaluare pe ceea ce știu elevii și nu pe ceea ce aceștia nu știu. Copiii trebuie să aibă bucuria cunoașterii, mândria că au progresat, să simtă că au făcut un lucru bun pentru propria dezvoltare și ... să fie fericiți! O școală cu copii cu o bună motivație pentru școală este una în care copiii sunt fericiți!”