Stresul cronic ar putea afecta apărarea organismului în fața cancerului. Cercetătorii au descoperit mecanisme alarmante prin care stresul poate influența evoluția tumorilor.
Stresul face parte din viața de zi cu zi, dar atunci când devine cronic, efectele sale pot depăși starea psihică. Cercetările arată că stresul prelungit poate influența procese biologice implicate în dezvoltarea și evoluția cancerului, prin modificări ale sistemului hormonal, ale imunității și ale nivelului de inflamație din organism.
O analiză publicată în revista International Journal of Molecular Sciences a examinat legătura dintre stresul cronic și progresia tumorilor. Cercetătorii au urmărit modul în care reacțiile organismului la stres pot influența mediul în care se dezvoltă celulele canceroase.
Autorii atrag însă atenția asupra unui aspect important: dovezile disponibile arată în principal asocieri și nu demonstrează că stresul provoacă în mod direct cancerul sau că determină singur agravarea bolii.
Atunci când o persoană se confruntă cu stres, organismul activează două sisteme importante: sistemul nervos simpatic și axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană.
Aceste mecanisme determină eliberarea unor substanțe precum adrenalina, noradrenalina și cortizolul. Ele ajută organismul să reacționeze în situații dificile, dar activarea lor prelungită poate avea efecte asupra sănătății.
Potrivit cercetătorilor, nivelurile crescute ale acestor hormoni pot modifica activitatea sistemului imunitar și mediul din jurul tumorilor.
Printre efectele identificate se numără:
Aceste procese ar putea influența evoluția unor tumori, însă efectele nu sunt identice pentru toate tipurile de cancer.
Cercetătorii au analizat mai multe tipuri de cancer și au identificat mecanisme biologice prin care stresul cronic ar putea influența evoluția bolii.
Autorii subliniază că aceste mecanisme nu sunt specifice exclusiv unui anumit tip de cancer și că o parte importantă a rezultatelor provine din studii experimentale.
O altă analiză, publicată în revista Cancer (Springer), a examinat mai multe tratamente care ar putea influența legătura dintre stres și evoluția tumorilor.
Aceste abordări se află în diferite etape de cercetare și nu reprezintă tratamente standard pentru cancer.
Într-un model experimental de cancer de sân, alprazolamul a limitat progresia tumorii. Medicamentul a influențat un circuit biologic care implică hormonii glucocorticoizi și anumite celule ale sistemului imunitar.
Rezultatele oferă o posibilă direcție de cercetare, dar nu demonstrează că alprazolamul poate trata cancerul la oameni.
Beta-blocantele pot bloca semnalele transmise prin receptorii beta-adrenergici, care participă la reacția organismului la stres.
În experimente pe modele de cancer gastric, propranololul a redus densitatea vaselor mici de sânge din tumoră și a limitat răspândirea celulelor canceroase.
Un studiu pilot la pacienți cu cancer de sân în stadiu avansat a asociat administrarea propranololului alături de chimioterapie cu o perioadă mai lungă fără progresia bolii.
Totuși, aceste rezultate nu sunt suficiente pentru recomandarea medicamentului ca tratament oncologic.
Cercetătorii au analizat și rolul unei substanțe numite CCL3, implicată în comunicarea dintre celulele sistemului imunitar.
În modelele experimentale de gliom, stresul cronic a fost asociat cu reducerea secreției acestei chemokine. Administrarea CCL3 a contribuit la refacerea răspunsului imunitar împotriva tumorii și a crescut eficiența unor medicamente de imunoterapie care blochează PD-1.
Această abordare este încă în faza de cercetare.
Reducerea stresului nu înlocuiește tratamentul oncologic, dar poate avea un rol important în îngrijirea pacienților.
Potrivit cercetătorilor, intervențiile psihologice pot reduce anxietatea și depresia, pot îmbunătăți somnul și calitatea vieții și pot ajuta pacienții să facă față mai bine perioadelor dificile ale tratamentului.
Printre metodele cu rezultate favorabile se numără:
Unele studii au raportat și scăderi ale nivelului de cortizol și ale unor markeri ai inflamației după astfel de intervenții. Există și rezultate care sugerează o posibilă legătură cu supraviețuirea, dar această ipoteză are nevoie de cercetări suplimentare.
Legătura dintre stresul cronic și cancer este complexă. Cercetările arată că stresul poate influența anumite mecanisme hormonale și imunitare care participă la evoluția tumorilor, dar nu demonstrează că stresul este o cauză directă a progresiei bolii.
Sprijinul psihologic trebuie să facă parte din îngrijirea pacienților cu cancer. Reducerea suferinței emoționale îi poate ajuta să treacă mai ușor prin tratament și să aibă o calitate mai bună a vieții.
Important de menționat este faptul că pacienții nu trebuie să întrerupă sau să modifice tratamentul oncologic și nici să ia anxiolitice ori beta-blocante pentru a combate cancerul fără recomandarea medicului.
