Persoanele cu diabet de tip 2 care dorm mai mult ar putea avea un risc mai mare de apariție și agravare a afectării rinichilor. Un studiu realizat în Japonia a identificat o asociere între durata somnului și progresia nefropatiei diabetice.
678 de persoane cu diabet de tip 2 au participat la studiu, fiind urmărite, în medie, timp de aproximativ șase ani.
215 participanți au prezentat apariția sau progresia nefropatiei diabetice în perioada de monitorizare.
Riscul asociat a fost mai mare în cazul persoanelor care dormeau cel puțin opt ore pe noapte, comparativ cu cele care dormeau mai puțin de șase ore.
Studiul nu demonstrează că somnul prelungit provoacă afectarea rinichilor. Cercetătorii avertizează că rezultatele nu reprezintă un motiv pentru reducerea duratei somnului.
Somnul este esențial pentru sănătate, însă durata acestuia ar putea oferi și indicii importante despre starea organismului. La persoanele cu diabet de tip 2, un număr mai mare de ore petrecute dormind a fost asociat cu un risc crescut de apariție și progresie a nefropatiei diabetice, o complicație care afectează rinichii.
Asocierea a fost identificată într-un studiu publicat online pe 8 octombrie 2026, în revista Journal of the Endocrine Society. Rezultatele atrag atenția asupra unui posibil indicator care ar putea ajuta la identificarea pacienților care au nevoie de o monitorizare mai atentă a sănătății renale.
Fuki Ikeda, de la Facultatea de Medicină a Universității Juntendo din Tokyo, împreună cu echipa sa, a analizat legătura dintre durata somnului și apariția sau progresia nefropatiei diabetice.
Studiul a inclus 678 de pacienți japonezi cu diabet de tip 2, cu vârste între 25 și 70 de ani. Cercetătorii au evaluat obiceiurile de viață ale participanților la începutul studiului și la evaluările efectuate după doi și/sau cinci ani.
Perioada de urmărire a fost de aproximativ șase ani, cu o variație de 2,7 ani. În acest interval, 215 dintre participanți au îndeplinit criteriul compozit de evaluare privind apariția sau progresia nefropatiei diabetice.
Dintre factorii legați de stilul de viață analizați, durata medie a somnului a fost singurul asociat cu acest rezultat. Legătura a rămas semnificativă și după ce cercetătorii au luat în calcul mai mulți factori care țin de stilul de viață și de diabet.
Unul dintre cele mai importante rezultate a fost diferența observată între participanți în funcție de numărul mediu de ore de somn.
Cercetătorii au folosit drept grup de referință persoanele care dormeau mai puțin de șase ore pe noapte. În comparație cu acestea, participanții care dormeau mai mult au prezentat următoarele raporturi de risc ajustate:
Între 6 și mai puțin de 7 ore: 1,08.
Între 7 și mai puțin de 8 ore: 1,56.
Cel puțin 8 ore: 1,92.
Aceste valori indică o asociere progresivă între durata mai mare a somnului și rezultatul analizat. Pentru persoanele care dormeau cel puțin opt ore, raportul de risc ajustat a fost de 1,92 față de grupul care dormea sub șase ore.
Este important de precizat că aceste cifre reprezintă raporturi de risc ajustate, nu probabilități individuale și nici procente care pot fi aplicate automat fiecărui pacient. Ele descriu diferențele observate între grupurile analizate, în condițiile metodei folosite de cercetători.
Analiza a evidențiat o asociere mai puternică între durata mai lungă a somnului și apariția sau progresia nefropatiei diabetice în două categorii de pacienți: persoanele mai în vârstă și cele care prezentau deja semne de afectare renală.
În această din urmă categorie se aflau participanții cu microalbuminurie sau cu funcție renală redusă.
Microalbuminuria se referă la prezența unei cantități mici, dar anormale, de albumină în urină. Albumina este o proteină care, în mod normal, este păstrată în mare parte în sânge de rinichii sănătoși. Identificarea ei în urină poate reprezenta un indiciu al afectării renale.
Prin urmare, durata somnului ar putea fi un element suplimentar de luat în considerare atunci când medicii evaluează persoanele cu diabet de tip 2, mai ales dacă există deja indicii că rinichii nu funcționează corespunzător.
Deși rezultatele pot părea surprinzătoare, cercetătorii subliniază că studiul nu demonstrează că somnul mai lung provoacă leziuni renale.
Fiind un studiu observațional, acesta a urmărit asocierea dintre durata somnului și evoluția nefropatiei diabetice, fără să poată stabili o relație de cauzalitate. Cu alte cuvinte, cercetarea nu poate demonstra că reducerea orelor de somn ar preveni afectarea rinichilor.
„Constatările noastre sugerează că o durată mai lungă a somnului poate oferi un indiciu util pentru identificarea persoanelor cu diabet care ar putea avea nevoie de o atenție sporită acordată sănătății renale”, a declarat Tomoya Mita, coautor al studiului, de la Școala de Medicină a Universității Juntendo.
Acesta a atras atenția și asupra riscului de a interpreta greșit rezultatele: oamenii nu ar trebui să considere că trebuie să doarmă mai puțin pentru a-și proteja rinichii.
Rezultatele indică, așadar, o posibilă asociere care merită investigată în continuare, nu o recomandare de schimbare a programului de somn. Durata somnului poate fi un indiciu util pentru evaluarea stării de sănătate, dar nu poate stabili singură dacă o persoană va dezvolta nefropatie diabetică.
Sursa: Fuki Ikeda și colab., „Longer Sleep Duration and the Incidence and Progression of Diabetic Nephropathy: A Prospective Cohort Study”, Journal of the Endocrine Society (2026). DOI: 10.1210/jendso/bvag201.
