Luna Alzheimer. Medic: demența transformă un om într-un mecanism biologic distorsionat

Demența Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă, progresivă, ireversibilă a creierului, care duce la deteriorarea funcțiilor cognitive cu pierderea capacității intelectuale și a valorii sociale, asociată cu tulburări de comportament.

”Demența Alzheimer este cea mai invalidantă formă de demență, iar pentru îngrijirea unui bolnav este nevoie de două sau chiar trei persoane. Diagnosticarea unei persoane cu Alzheimer distorsionează viață familiei acelei persoane. De cele mai multe ori, pacientul se prezintă la medic adus de aparținători, când este deja în stadiul II sau III de boală”, a declarat dr. Marcel-Alexandru Găină, medic rezident psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi.

Ce putem face

Conceptul de rezervă congnitivă prinde din ce în ce mai mult teren: asemănător unui mușchi, creierul nostru va dobândi prin exercițiu o creștere a potențialului global și implicit o reziliență, o capacitate de a se adapta situațiilor neprevăzute sau necunoscute. Așadar, a citi o carte, a rezolva integrame sau orice ieșire din zona de confort, de adaptare la o situație neprevăzută, va crește capacitatea de adaptare a persoanei la mediu.

”În psihiatrie ne confruntăm de cele mai multe ori cu tulburări al căror substrat biologic nu poate fi identificat cu stadiul actual al cunoașterii. Demența Alzheimer este însă o boală propriu-zisă și, cu toate că medicul Alois Alzheimer a elucidat în urmă cu mai bine de 119 ani acumularea de fragmente proteice în plăci și ghemuri din creierul pacientei sale Auguste Deter, ce s-a deteriorat progresiv pe parcursul a 5 ani, până la deces, ceea ce este frapant ţine de faptul că, actualmente, confruntându-ne cu un caz similar, NU AM PUTEA ADUCE UN PROGRES SEMNIFICATIV unui pacient cu această maladie cronică, progresivă și, în final, letală”, a declarat dr. Brânduşa Vornicu, medic primar psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi.

Situația din România

În România nu există un sistem standardizat privind asistența pacienților cu demență Alzheimer. Nu există un cadru legislativ care să promoveze diagnosticarea precoce a bolii și demenței Alzheimer. Cercetarea clinică și fundamentală a bolilor neurodegenerative, respectiv boala și demența Alzheimer, este insufient abordată şi se impun crearea de servicii medicale specifice acestei categorii de bolnavi, un registru unic, național, de evidență a pacienților cu demență Alzheimer.

Demență Alzheimer, după Stephen Stahl (2013) înseamnă afectarea memoriei (amnezia), a verbalizării (afazia), a funcțiilor motorii (apraxia), tulburări de recunoaștere (agnozia), afectarea funcțiilor executive, modificări de personalitate. „Așadar, demența este o maladie devastatoare ce transformă o ființă umană într-un mecanism biologic distorsionat. Se cunosc peste 25 tipuri de demență (Stahl 2013), dar incidența și prevalența demenței Alzheimer este pe primul loc (peste 50% dintre demenţe sunt catalogate că demenţe Alzheimer). Se estimează că în următorii 30 ani, pe glob va fi afectată o persoană din 85, astfel încât, în 2050, la nivel mondial vor exista peste 100 milioane de bolnavi cu demență Alzheimer (Stahl 2013)”, afirmă dr. Găină.

Conform Raportului Asociației Mondiale Alzheimer, în 2015 erau diagnosticate cu demență Alzheimer 46,8 milioane persoane, un mare număr fiind nediagnosticate. În România, în 2017, prof. dr. Cătălina Tudose, președinta Societății Române Alzheimer confirma diagnosticarea a 300.000 de pacienți cu demență Alzheimer.

Studii și promisiuni

5 milioane de europeni suferă de demență, diagnosticându-se aproximativ 14-15.000 de persoane anual. Prevalența este de 1% din populație și peste 5% din populația de peste 65 ani. În prezent, boala Alzheimer nu beneficiază de un tratament curativ, medicația împotriva demenţei având doar rolul de a întârzia evoluția bolii, fapt care creşte substanţial importanţa diagnosticului precoce și a prevenției acestei boli.

Peste 400 studii clinice nu au avut rezultate concludente pâna acum, iar pe asistența acestei forme de demență s-ar putea cheltui anual peste un trilion de dolari. Având în vedere şi îmbătrânirea la nivel demografic, este de înțeles de ce cercetarea demenței Alzheimer s-a intensificat atât de mult.

”Pentru a finaliza într-o manieră optimistă, cercetători ai Universității Washington au reușit să identifice un anticorp - adică o componentă proteică a sistemului nostru imun ce are capacitatea de a recunoaşte și epura diferiți agenți patogeni (virusuri și bacterii sau substanțe străine cum este în acest caz apolipoproteina E, respectiv plăcile de amiloid deja formate) - deocamdată pe modele animale, urmând a fi transferat în studii clinice”, a declarat dr. Brânduşa Vornicu, medic primar psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” Iaşi.