Mâncărimea cronică a fost provocarea oamenilor de știință. Ei au depistat un receptor asociat cu senzația de mâncărime și încearcă să găsească soluții pentru oprirea senzației...
Mâncărimea cronică este mai mult decât o simplă apariție supărătoare, pentru că poate afecta foarte mult calitatea vieții unei persoane. Oamenii de știință au unele indicii privind cauzele sale, terapiile eficiente au fost evazive, potrivit medicalxpress.com.
Acum, folosind o tehnică numită screening cantitativ de mare viteză pentru a sorta prin mai mult de 86.000 de compuși în același timp, cercetătorii de la NCATS și Institutul Național de Cercetare Dentară și Craniofacială (NIDCR) raportează o nouă strategie care ar putea ajuta în cele din urmă la atenuarea mâncărimi cronice. Au demonstrat că blocarea unui receptor sau a unei stații de andocare, găsită pe suprafața neuronilor din maduva spinării, ar putea fi esențială.
Cu câțiva ani în urmă, Mark Hoon și colegii săi de la NIDCR au descoperit un receptor, Npr1, pe neuronii măduvei spinării pentru o proteină asociată cu mâncărimea. Proteina se potrivește în Npr1 ca o cheie într-o încuietoare, ajutând la pornirea senzației de mâncărime. Npr1 părea a fi o țintă potențială pentru medicamente, pentru a opri mâncărimea.
Hoon l-a contactat p omul de știință James Inglese, de la NCATS și echipa sa, pentru a ajuta la identificarea compușilor care ar putea bloca activitatea Npr1. Cercetătorii au dezvoltat o serie de teste și au folosit roboți pentru a verifica compușii din celule umane, găsind aproximativ 1.400 de molecule care meritau a fi examinate mai indeaproape.
Ei au dezvoltat apoi teste suplimentare pentru a restrânge lista la 15 compuși. Ei au arătat că un subgrup din acești compuși ar putea opri receptorul să funcționeze. Un studiu de urmărire la șoareci a arătat că blocarea receptorului a redus zgârierea (felul în care șoarecii se manifestă la mâncărime).
Apoi, oamenii de știință vor examina mai mulți compuși candidați și vor determina modul în care blochează Npr1. Ei speră că rezultatele îi vor ajuta să aleagă ce compuși să studieze în continuare și să-i modifice chimic, ca potențiale medicamente anti-mâncărime.
"Acesta este un studiu de tip proof-of-concept și o aplicație importantă a ceea ce face NCATS", a spus Inglese. „Am vrut să arătăm că, prin blocarea farmacologica a receptorului țintă, abordarea ar putea fi de succes în găsirea unui medicament pentru a trata mâncărimea cronică. Pentru că poate dura mult timp dezvoltarea un compus ideal, rațiunea din spatele abordării trebuie să fie bine verificată.“
Cum se schimbă mintea vârstnicilor odată cu demența. Lucrul trecut cu vederea pe care nu îl mai pot stăpâni.
Aceste medicamente extrem de frecvent utilizate sunt asociate cu un risc crescut de demență.
