Urolitiaza este un termen utilizat pentru a descrie calculii sau pietrele care se formează în tractul urinar. Această afecțiune presupune formarea de calcificări în sistemul urinar, de obicei în rinichi sau...
Urolitiaza poate fi frecvent prevenită prin modificarea factorilor de risc și are numeroase opțiuni de tratament. Această activitate prezintă etiologia, managementul și tratamentul urolitiazei și evidențiază rolul echipei interprofesionale în evaluarea și tratarea pacienților cu această afecțiune.
Pietrele renale se formează în rinichi, iar acest lucru se numește nefrolitiază. Urolitiaza este o afecțiune care apare atunci când aceste pietre ies din pelvisul renal și se deplasează în restul sistemului colector urinar, care include ureterele, vezica urinară și uretra. Mulți pacienți cu urolitiază pot fi tratați cu un management expectativ, medicamente analgezice și antiemetice. Cu toate acestea, calculii care sunt asociați cu obstrucție, insuficiență renală și infecție necesită intervenții suplimentare din ce în ce mai critice, notează National Library of Medicine.
Calculii renali sunt o afecțiune frecventă. De fapt, se estimează că până la 10% din totalul persoanelor vor dezvolta o piatră la rinichi de-a lungul vieții, deși unele persoane nu prezintă simptome. În fiecare an, aproximativ 1 din 1.000 de persoane este spitalizată din cauza urolitiazei.
Bărbații sunt mai predispuși la urolitiază decât femeile, cu un raport de risc de 3:1, deși acest decalaj pare să se reducă în timp. Persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani prezintă cel mai mare risc de a dezvolta pietre.
Riscul de urolitiază crește ca urmare a oricărui factor care duce la stază urinară din cauza reducerii sau obstrucției fluxului urinar.
Anumiți factori de risc contribuie la o incidență mai mare a formării de calculi. De exemplu, bărbații excretă mai puțin citrat și mai mult calciu decât femeile, ceea ce se crede că este legat de incidența mai mare a urolitiazei la bărbați. În plus față de sex, originea etnică a unei persoane poate fi considerată un factor de risc, deoarece persoanele de origine amerindiană, africană sau israeliană sunt mai susceptibile de a fi afectate de această afecțiune.
Un istoric familial al afecțiunii poate favoriza, de asemenea, formarea de calculi la descendenți, deoarece unele familii par să aibă tendința de a produce mucoproteine în exces în sistemul urinar. Aspecte suplimentare din istoricul medical al pacientului, cum ar fi prezența anumitor boli intestinale, infecții recurente ale tractului urinar și cistinuria, toate acestea pot crește riscul de formare a calculilor la un individ.
Deshidratarea sau aportul redus de lichide poate crește riscul de formare a calculilor, în plus față de o dietă bogată în sodiu, oxalat, grăsimi, proteine, zahăr, carbohidrați nerafinate și vitamina C. În plus față de dietă, anumite regiuni ale lumii sunt asociate cu un risc crescut de urolitiază, cum ar fi climatele tropicale, terenurile muntoase sau deșertice.
Anumite medicamente precum efedrina, guaifenesina, tiazida, indinavirul și alopurinolul pot duce la apariția pietrelor, notează News Medical.
Faptul că nu bei suficientă apă în fiecare zi îți poate crește riscul de a avea pietre la rinichi. Persoanele care locuiesc în zone cu climă caldă și uscată și cele care transpiră mult pot fi mai expuse riscului decât altele.
Anumite diete precum consumul unei diete bogate în proteine, sodiu (sare) și zahăr poate crește riscul de a avea anumite tipuri de pietre la rinichi. Acest lucru este valabil mai ales în cazul unei diete bogate în sodiu. Prea multă sare în alimentația dumneavoastră crește cantitatea de calciu pe care rinichii trebuie să o filtreze și crește semnificativ riscul de pietre la rinichi, notează Mayo Clinic.
Simptomele exacte ale urolitiazei depind de localizarea și mărimea calculilor în sistemul urinar. Semnele și simptomele generale pot include:
- Colică renală sau ureterală
- Sânge în urină (hematurie)
- Infecție a tractului urinar
- Durere abdominală
Pietrele la rinichi pot obstrucționa fluxul urinar la nivelul rinichilor sau al ureterelor, ceea ce poate duce la dureri puternice în flanc și, eventual, la sânge în urină. Pietrele din vezica urinară pot duce la simptome precum durerea, precum și la o nevoie și o frecvență crescută a urinării.
Diagnosticul urolitiazei implică un istoric medical și un examen fizic, pe lângă metodele de testare adecvate pentru a identifica calculii și a lua deciziile de tratament adecvate.
Testele suplimentare de diagnosticare pot include:
- Cultură de urină și sumar de urină pentru a evidenția semne de hematurie, piurie, infecție și aciditate.
- Teste complete de hemogramă pentru a detecta un nivel ridicat de globule albe care indică o infecție.
- Pielografie intravenoasă (IVP) pentru a identifica dimensiunea și localizarea calculului și efectul acestuia asupra fluxului urinar.
- Tomografie computerizată (CT) pentru a vizualiza tractul urinar și orice obstrucție, cum ar fi în cazul colicilor renale acute.
- Imagistică cu raze X pentru a identifica dimensiunea și localizarea calculului.
- Ecografie renală pentru a depista pietrele și pentru a detecta obstrucția în sistemul urinar.
Tratamentul urolitiazei va depinde de cazul specific al pacientului, pe baza unor factori precum simptomele prezentate și dimensiunea și localizarea pietrelor.
Majoritatea pietrelor sunt excretate singure în urină și nu necesită tehnici chirurgicale invazive. Menținerea hidratării pentru a elimina pietrele din organism este recomandată inițial, dacă durerea este controlabilă pentru pacient. Medicamente analgezice simple, cum ar fi paracetamolul, pot ajuta la ameliorarea durerii.
Într-o situație acută, se pot administra medicamente analgezice, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau codeina, pentru a ameliora durerea. Medicamentele antiemetice și terapia de rehidratare pot fi, de asemenea, utile. Terapia medicală expulzivă poate fi utilizată pentru a facilita eliminarea calculului. În cazul calculilor mai mari care nu trec spontan, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta calculii.
Cum se folosește, de fapt, hârtia igienică. Cel mai banal obicei pe care îl avem ne poate pune sănătatea în pericol.
Această infecție aparent banală a devenit rezistentă la tratamentul comun.
Ce efect nociv are ciocolata pentru rinichii noștri. Ce trebuie să mănânci imediat după ce ai concumat ciocolată, pentru a nu avea probleme.
Vezica neurogenă vă face să vă pierdeți controlul asupra capacității de a urina. Netratată poate duce la deces.
La ce dimensiuni poate ajunge un calcul renal. Cum se ajunge în aceste situații.
Te-ai întrebat vreodată de ce urina ta are un miros diferit dimineața? Organismul îți transmite semnale importante prin această schimbare.
Boala pe care ai putea să o ai dacă urinezi frecvent sau te trezești noaptea pentru a urina.
Care e cea mai frecventă afecțiune urologica la femei. Afecțiunea care le trimite la medic.
Factorii care influențează creșterea prostatei sunt controlabili. Prin acțiunile nostre putem preveni apariția adenomului de prostată.
De ce nu putem avea scaun fără a urina. Care este, de fapt, conexiunea dintre mișcările intestinale și urinare.
Aceasta este boala extrem de dureroasă pe care o poți face dacă nu te hidratezi corespunzător.
Urinarea sub duș, un obicei aparent inofensiv care poate afecta sănătatea vezicii urinare.
Cistita este o afecțiune comună care afectează vezica urinară, adesea cauzând inflamație, iritație și disconfort.
