Copilul are nevoie de modele în familie, iar un ”părinte fără reguli” poate avea o influență foarte negativă asupra acestuia. Psihologul Radu Leca explică cum se poate remedia situația, dar și cine este...
Modul în care copiii sunt crescuți de părinți, de cele mai multe ori se stabilește chiar dinainte de nașterea acestuia și se pune ”pe tapet”de comun acord între cei doi părinți, astfel încât ambii să tragă în aceeași direcție în privința educației.
Însă, există un număr foarte mare de părinți care nu au reguli, pentru că așa le-a fost educația, sau care au un set de reguli doar pentru copil, ei uitând că trebuie să fie un model pentru copii lor.
”Părintele fără reguli va nenoroci copilul din prima lui zi de naștere până în ultima lui zi în prezența părintelui negativ.
Părintele fără reguli este părintele negativ. Punct. Ăsta e adevărul”, a declarat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
În completarea acestuia, psihoterapeutul Ramona Dumitru susține că mai există un fenomen, acela în care părinții instaurează ”regulile copilului”, însă așteptarea părinților este doar într-un sens, ca doar cel mic să le respecte.
”Avem așteptarea ca doar copilul să le respecte. Noi ca părinți, facem ce considerăm că mi-am lăsat șosetele în mijlocul camerei, nu contează. Eu sunt părinte, îmi permit.
Dar în schimb îi cer copilului să facă, să strângă tot. Și atunci, în mintea copilului apare întrebarea: De ce eu?
Și plecăm de la ideea că părintele ar trebui să fie un model pentru copil, adică aceste reguli ar trebui implementate, în primul rând, părinților.
Ei singuri să își implementeze niște reguli pe care să le respecte și în felul acesta copilul să copieze un model.
Dacă venim cu regulile Astea sunt regulile tale, Mihăiță, copilul se va simți într-un fel. Și acesta va spune că nu vrea.
Copilul va fi foarte atent la părinții lui, să vadă cum fac, când fac, dacă fac”, a spus psihoterapeutul.
Radu Leca a plusat și a afirmat că ”relația cu bunicii poate fi o catastrofă”. Iar motivul este pentru că ”de obicei părintele fără reguli are parte de părinți, la rândul său, acasă, care îl vor susține necondiționat.
Unde spui tu că a greșit copilul meu? Copilul meu a greșit în fața copilului tău. Adică tu spui că băiatul tău e nenorocit de copilul meu? Habar n-ai ce vorbești. Nu e adevărat.
Nu e adevărat că eu nu știu, nu știu cum a crescut copilul ăsta, cu câte sacrificii le-am crescut, ci nu se pune problema de așa ceva.
Ești o persoană rea, ai întors, mi-ai întors băiatul. În primul rând mi-ai luat băiatul de lângă mine, după care s-a întors la mine profund obosit și nenorocit de relația cu tine. Tu ești de vină?
Ăștia sunt părinții care susțin, actualmente bunicii, care susțin părinții fără reguli.
Părintele fără reguli va avea cel puțin o mămică, un tătic care va sta după el chiar și dacă are 40 de ani.
Modul acesta de afiliere este un mod toxic. Se duce copilul la bunicii paterni/materni, cei care părinții fără reguli.
Ce va găsi acolo? Haos, mizerie, haine împrăștiate. Haos, în orice, oriunde. Când vine acasă este o persoană schimbată.
Se spune foarte clar în psihologie, copilul împărțit, cel care stă o săptămână la un părinte, o săptămână la celălalt părinte, când ajunge la părintele cu reguli, cu coloană vertebrală, cu etică, trei zile este de nerecunoscut, nu se poate înțelege nimeni cu el. Ulterior se calmează, simte câmpul informațional din casă, se reconectează la familia reală și începe să se poarte normal.
Dar până atunci, trei zile copilul este terminat”, spune Radu Leca.
Vezi și: Zgomotul maro, benefic pentru persoanele cu ADHD. Când poate fi ascultat și cum acționează
În acest context, psihoterapeutul afirmă că părintele cu reguli ajunge să se simtă precum Meșterul Manole, căci tot ceea ce ”construiește” într-o săptămână, în câteva zile se dărâmă.
Potrivit lui Radu Leca, o formă de ”combatere” a părintelui fără reguli este purtarea unei discuții cu acesta, însă ”nu ai cu cine, pentru că nu vrea și nu poate”.
Iar motivul pentru care nu poate, este ”pentru că el a crescut toată viața sa fără reguli. Dacă îi dai un capăt de ață să îl țină în mână i se pare cel mai greu.
Nu accept să îmi fie impuse regulile. Doar că părintele fără reguli, ca să se trezească ar trebui să scoată o foaie și să își aducă aminte cum literele, să o împartă în două și să scrie: Ce am ajuns să fiu azi/Ce îmi doream să ajung să fiu azi.
La Ce îmi doream avem așa: doctor, inginer, chimist, arhitect, biolog. La Ce am ajuns să fiu azi: gol.
Ce dependențe am, recunosc dependențele mele? Dacă nu beau o zi, dar număr minutele să treacă, a doua zi beau și ce nu am băut în ziua trecută? Mai pot să spun că nu sunt alcoolic, eu fiind alcoolic?
Atunci, ca părinte fără reguli trebuie să te gândești în felul următor: Ce reprezint pentru copilul meu? Reprezint o enclavă de sabotaj sau o enclavă de normalitate?
Și atunci trebuie să alegi. Pe tine te-ai distrus, pentru că nu ai vrut să faci nimic cu viața ta, trăiești pe spatele unor oameni care sunt bătrâni.
Ești nimeni și nimic. Ai timp să te reinventezi, să faci un curs. Acest tip de părinți fără reguli, în mod real, sunt crescuți, la rândul lor, de părinți care au oferit tot și după moartea lor s-au trezit la realitate, fără niciun fel de sprijin”, a mai spus Radu Leca.
Mai multe în video:
Procrastinarea este un comportament contraproductiv, dar nu inexplicabil, acesta reprezintă o formă de evitare emoțională.
Stresul emoțional intens poate avea consecințe devastatoare asupra inimii, transformând emoțiile puternice într-un pericol pentru sănătate.
Cum își creează creierul noi amintiri? Neurocercetătorii descoperă "reguli" pentru modul în care neuronii codifică informații noi.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
