Află mai multe despre această afecțiune a pielii, de la cauze și simptome până la opțiunile de tratament și impactul psihologic.
Vitiligo este o afecțiune a pielii care face ca aceasta să-și piardă pigmentul, ceea ce duce la un ton mai deschis al pielii sau la albire. Afecțiunea afectează macule sau pete și poate afecta, de asemenea, părul. Melanocitele, celulele pielii care produc melanină, sunt distruse de sistemul imunitar. Părul poate deveni alb sau argintiu dacă este afectat. Afecțiunea afectează zonele cu păr, iar afecțiunea poate afecta culoarea sau pigmentarea pielii.
Vitiligo este mai vizibilă la persoanele cu pielea mai închisă la culoare și apare de obicei înainte de 30 de ani. Persoanele cu anumite afecțiuni autoimune, cum ar fi boala Addison, anemia, diabetul de tip 1, lupusul, psoriazisul, artrita reumatoidă și bolile tiroidiene, pot prezenta un risc mai mare.
Această afecțiune a pielii este caracterizată prin mici pete albe care se răspândesc treptat pe tot corpul, de obicei începând de la mâini, antebrațe, picioare și față. Poate afecta, de asemenea, membranele mucoase, ochii și urechile interne.
Petele mai mari pot continua să se lărgească și să se răspândească în timp, în timp ce macule mai mici se schimbă în timp, pe măsură ce anumite zone pierd sau recapătă pigment. Amploarea pielii afectate variază, unii confruntându-se doar cu câteva zone depigmentate, iar alții cu o pierdere generalizată a culorii.
Vitiligo poate fi clasificat în trei tipuri: generalizat, segmentar, mucosal, focal, trichom și universal. Generalizat determină apariția de macule în diverse zone, segmentar afectează o parte sau o zonă, mucosal afectează gura și organele genitale, focal se dezvoltă într-o zonă mică, tricomul determină un ochi cu centrul alb sau incolor, iar universal determină lipsa de pigment pe peste 80% din piele. Fiecare tip are simptomele și tratamentul său unic.
Vitiligo este o afecțiune caracterizată prin lipsa de pigment la nivelul pielii, cauzată de o afecțiune autoimună în care sistemul imunitar percepe în mod eronat celulele sănătoase ca fiind invadatori străini, ceea ce duce la dezvoltarea de anticorpi pentru a le distruge. Modificările genetice, inclusiv peste 30 de gene, pot crește, de asemenea, riscul de a dezvolta vitiligo.
Stresul, în special stresul emoțional sau fizic, poate altera pigmentul produs de celulele melanocitare. Factorii declanșatori din mediul înconjurător, cum ar fi radiațiile ultraviolete și substanțele chimice toxice, pot afecta, de asemenea, funcția celulelor melanocitare.
Deși cercetările sunt în curs de desfășurare, aproximativ 30% din cazurile de vitiligo sunt genetice, ceea ce înseamnă că afecțiunea este ereditară. Mutațiile genetice pot afecta funcția celulelor melanocitare, iar dacă acestea vizează celulele responsabile de pigmentul pielii, pot apărea simptome.
Foto: Freepik @shurkin_son
Această afecțiune cosmetică poate cauza o piele sensibilă din cauza lipsei de melanocite în macule și pete, ceea ce face ca pielea să ardă în loc să se bronzeze. De asemenea, poate provoca anomalii oculare, cum ar fi variații de culoare a retinei și a irisului, cu inflamații în unele cazuri, potrivit NIH.
Poate crește, de asemenea, riscul de afecțiuni autoimune, cum ar fi hipotiroidismul, diabetul și anemia. Pot apărea provocări emoționale, deoarece indivizii se pot simți jenați de pielea lor și pot dezvolta o stimă de sine scăzută, ceea ce duce la anxietate sau depresie. În cazul în care apar aceste simptome, este important să consulți un medic, un psiholog sau cu familia și prietenii.
Vitiligo este o afecțiune a pielii care poate fi diagnosticată printr-o examinare vizuală efectuată de către un doctor cu ajutorul unei lămpi Wood, care folosește lumina ultravioletă pentru a o diferenția de alte afecțiuni ale pielii.
Alte afecțiuni care pot semăna cu vitiligo includ leucodermia chimică, care rezultă în urma expunerii la substanțe chimice industriale, care provoacă pete albe pe piele, infecția cu drojdie numită tinea versicolor, care poate provoca pete întunecate pe pielea deschisă sau deschisă la culoare, albinismul, care rezultă din niveluri mai scăzute de melanină în piele, păr și ochi, și pitiriazis alba, care începe cu zone roșii și solzoase și se estompează în pete mai deschise.
Vitiligo este o afecțiune care poate afecta tonusul pielii și bunăstarea emoțională a unei persoane. Tratamentele obișnuite includ medicamente, terapia cu lumină, terapia de depigmentare, chirurgia și consilierea.
Medicamentele pot încetini pierderea de pigmentare, pot ajuta melanocitele să crească din nou sau pot readuce culoarea pielii.
Terapia prin lumină folosește cutii de lumină, lumini UVB sau lasere pentru a restabili culoarea, în timp ce terapia de depigmentare elimină tonul natural al pielii pentru a se potrivi cu zonele afectate.
Intervenția chirurgicală poate include grefe de piele sau grefe de vezicule. Cu toate acestea, este posibil ca intervenția chirurgicală să nu fie recomandată pentru persoanele cu vitiligo care se răspândește rapid, cicatrici ușoare sau cicatrici cu relief.
Consilierea poate fi, de asemenea, benefică pentru persoanele diagnosticate cu vitiligo pentru a îmbunătăți stima de sine, anxietatea sau depresia asociate cu modificările cutanate.
Semnul de pe degete care îți arată cât mai ai de trăit. La ce să fii atent. Vezi cum ți se scurtează viața.
Acest semn de pe unghii indică o gravă problemă de sănătate. Poate duce chiar la deces.
Ce să nu faci înainte de a merge la piscină sau la mare. Avertismentul unui medic dermatolog.
Această băutură are un efect vizibil asupra pielii. Îi conferă elasticitate și hidratare.
Cum să-ți examinezi alunițele prin regula ABCDE2. Află singur dacă ai o aluniță cancerigenă sau melanom.
Ce nu știai despre vitamina D și protecția solară. Cum să te protejezi fără să-ți afectezi sănătatea.
