Oamenii care iau medicamente pentru arsuri la stomac ar avea un risc crescut de a muri de boli cardiace, insuficiență renală, cancer la stomac.
Arsuri, stomac, medicamente. Persoanele care au luat perioade îndelungate medicamente comune pentru arsuri la stomac de luni de zile până la ani se pot confrunta cu riscuri sporite de a muri de boală de inimă, insuficiență renală sau cancer de stomac, susține un studiu realizat de cercetători ai Universității de Medicină din St Louis, SUA, informează medicinenet.com.
Substanțele active din medicamentele luate de cei peste 200.000 de veterani americani, câți au participat la studiu, sunt omeprazolul, lansoprazolul și esomeprazol. Pastilele care le conțin se numesc inhibitori ai pompei de protoni (IPP) și sunt eliberate și pe bază de prescripție medicală, și fără - în SUA. Medicamentele care le conțin se numără printre cele mai vândute medicamente din State.
Studiile anterioare sugerează o legătură între folosirea prelungită a IPP și creșterea riscurilor de diferite boli, inclus deces prematur.
Cercetătorii au susținut că riscurile ar fi fost relativ mici: timp de peste 10 ani, 13% dintre utilizatorii IPP au murit de o afecțiune cardiovasculară sau AVC. Oamenii de știință au comparat aceste cifre cu cele ale oamenilor care iau H2-blocante, o altă categorie de medicamente prescrise pentru arsuri la stomac: puțin peste 11% rata de deces. H2-blocante conțin următoarele substanțe active: cimetidina, famotidina și ranitidină.
Atunci când cercetătorii au cântărit alți factori - cum ar fi vârsta pacienților și condițiile cronice de sănătate - utilizarea IPP a fost legată de un risc de aproximativ 18% mai mare de deces cardiovascular. Cu toate acestea, pe baza dosarelor medicale ale pacienților, mulți dintre cei care aveau prescripții IPP nu aveau nevoie de un document cum că ar fi avut nevoie.
Veteranii din studiu au început să ia IPP-uri sau H2-blocante între 2002 și 2004. Rezultatele cercetării, în cifre, arată astfel: în următorii 10 ani, 38% dintre utilizatorii IPP au murit, la fel ca aproape 36% dintre cei care au luat H2-blocante. Nu se știe dacă acești inhibitori ar fi contribuit la decese.
Autorii studiului consideră că aceste substanțe active din medicamentele pentru arsuri la stomac pot provoca disfuncții în mucoasa vaselor de sânge sau pot întrerupe funcția imună a intestinului.
Un membru al consiliului de administrație al Asociației Americane de Gastroenterologie, medicul Lawrence Kim, a afirmat, citat de medicinenet.com, că s-au folost în cadrul studiului, despre care a spus că este "observațional", înregistrările medicale ca să se urmărească rezultatele pacienților. În opinia acestuia, pot exista alte explicații pentru riscurile mai mari observate în rândul utilizatorilor IPP.
Într-un raport din 2017 al Asociației se arată că dovezile care susțin toate aceste riscuri au fost scăzute până la foarte scăzute. Astfel, apreciază Kim, nu există suficiente dovezi pentru a afirma că efectele adverse ar fi în urma consumului de IPP.
IPP-urile blochează sistemul enzimatic care creează acidul gastric. Sunt prescrise în State pentru boala de reflux gastroesofagian. Luate pentru o scurtă perioadă de timp, permit țesutului deteriorat din esofag să se vindece. Apoi, pacienții pot trece la un tratament diferit, un H2-blocant.
Însă, IPP-urile nu trebuie luate luni întregi, chiar ani, subliniază un cercetător din cadrul studiului. Tocmai asta a evidențiat cercetarea: riscurile legate de IPP au crescut odată cu utilizarea prelungită. Mai precis, un consum de IPP de cel puțin un an înseamnă un risc mai mare cu 63% până la 71%.
Sunt însă și oameni care au nevoie să ia aceste medicamente mai mult de un an. Este cazul persoanelor cu ulcer gastric recurent sau sindromul Barrett - leziuni grave la nivelul căptușelii esofagiene care pot ridica riscul de cancer. Cercetătorii au mai observat că medicamentele pentru arsuri la stomac se dau și fără rețetă. Conform studiului, mai mult de 15 milioane de americani iau IPP pe rețete. Iar mai multe milioane ar cumpăra IPP-uri fără să știe medicul lor.
Studiul a fost publicat recent în revista BMJ. Poate fi găsit AICI.
Prioritate la toaletă oriunde în țară. Cine are acest drept.
