Bărbații singuri au probleme în urmarea tratamentelor cu anticoagulante. Studiu

„Întrebați-o pe soția mea" este cel mai frecvent răspuns în rândul bărbaților în vârstă atunci când sunt întrebaţi despre medicația, boala și tratamentul lor ", a spus dr. Anders N. Bonde de la Spitalul Universitar Gentofte, Copenhaga, Danemarca, în cadrul Congresului ESC 2019 şi Congresului Mondial de Cardiologie din Paris. 

„Studiul nostru sugerează că, atunci când vine vorba de controlul anticoagulării, bărbații sunt mai dependenți de partenerul lor decât femeile. Femeile care trăiesc singure au adesea relații mai bune cu copiii sau o rețea mai largă de oameni care le-ar putea ajuta să gestioneze un medicament solicitant precum warfarina. În plus, divorțurile sunt adesea mai dificile pentru bărbați decât pentru femei, iar cel mai mare procent de pacienți cu diagnostice legate de abuzul de alcool (care se știe că este important pentru controlul anticoagulării) a fost găsit la bărbații care trăiesc singuri în studiul nostru", a mai spus dr. Anders N. Bonde.

Warfarina este un tratament anticoagulant comun la nivel mondial pentru prevenirea accidentului vascular cerebral în fibrilarea atrială, cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac. Este un tip de antagonist al vitaminei K, deoarece reduce coagularea sângelui prin blocarea acțiunii vitaminei K. Monitorizarea continuă a sângelui cu măsurători ale raportului internațional normalizat (INR) este necesară pentru ca warfarina să fie sigură și eficientă, deoarece o doză prea mică poate permite un formarea de cheaguri și să provoace un accident vascular cerebral în timp ce prea mult provoacă sângerare.

Tratament dificil de urmat pentru bărbaţii singuri

Calitatea controlului INR este de obicei măsurată ca timp în interval terapeutic (TTR), adică procentul de timp cu concentrații optime de warfarină în sânge pentru a preveni accidentul vascular cerebral și a evita sângerarea. ESC recomandă intervalul terapeutic în cel puțin 70% din timp. Warfarina poate fi dificilă pentru pacienți, cu ajustări ale dozei necesare pentru a menține TTR-ul ridicat, la care se mai adaugă şi o serie de interacțiuni alimentare și medicamente.

Studii anterioare privind controlul anticoagulării au identificat în principal variabile clinice care prezic TTR scăzut - de exemplu, depresie și cancer. Dar puține studii au evaluat factorii socioeconomici. Acest studiu a examinat influența stării de conviețuire asupra TTR la bărbați și femei cu fibrilație atrială.

În egistrele daneze au fost identificaşi un total de 4.772 de pacienți cu fibrilație atrială cu șase luni de utilizare continuă a warfarinei și monitorizare INR. Pacienții au fost împărțiți în funcție de sex și dacă locuiau singuri sau cu alte persoane. Cercetătorii au calculat TTR pentru bărbații care trăiesc singuri, bărbații care nu trăiesc singuri, femeile care trăiesc singure și femeile care nu trăiesc singure, separat. Factorii cunoscuți că influențează TTR-ul, cum ar fi depresia, cancerul, medicația care interacționează și vârsta, au fost măsurați și ajustați într-un model de regresie.

Studiul a constatat că TTR median la bărbații care trăiesc singuri a fost de 57%. După ajustarea celorlalți factori cunoscuți ca fiind importanți pentru TTR, aceasta a fost încă semnificativ mai mică - cu 3,6% - decât la bărbații care locuiesc cu o altă persoană.

„Bărbații care trăiau singuri aveau un control scăzut al anticoagulării. Impactul vieții pe cont propriu a fost mai mare decât mai mulți factori cunoscuți anterior ca afectând TTR-ul, cum ar fi cancerul, utilizarea medicamentelor care interacționează sau insuficiența cardiacă" a spus Dr. Bonde.

De asemenea, femeile care trăiau singure aveau TTR mai scăzut decât femeile care coabitau, dar după ajustare, diferența a fost foarte mică (0,2%) și nesemnificativă.

„Am găsit, de asemenea, o interacțiune semnificativă între sex și singurătate în modelul nostru, ceea ce înseamnă că statutul de conviețuire a fost un predictor puternic și important pentru TTR în rândul bărbaților, dar nu și în rândul femeilor", a spus dr. Bonde.

El a concluzionat: „Bărbații care trăiesc pe cont propriu pot avea nevoie de sprijin suplimentar pentru a utiliza warfarina, precum educație, vizite la domiciliu, contacte telefonice sau vizite suplimentare de urmărire. De asemenea, ar putea lua în considerare utilizarea unui tip de medicament mai nou, un anticoagulant oral non-vitamina K antagonist (NOAC), care este mai ușor de gestionat și are mai puține interacțiuni cu alimentele și medicamentele în comparație cu warfarina. "