Boala Parkinson, asociată cu deficiența de vitamina D, insomnii și depresie

Într-un studiu Acta Neurologica Scandinavia, realizat pe 182 de pacienți cu boala Parkinson și 185 de persoane sănătoase dintr-un grup de control, pacienții cu boala Parkinson au avut niveluri semnificativ mai scăzute de vitamina D în sânge. De asemenea, pacienții cu un nivel mai scăzut de vitamina D au mai multe șanse să cadă și să aibă probleme de somn, depresie și anxietate.

Rezultatele sugerează că suplimentarea cu vitamina D poate ajuta la tratarea simptomelor nemotorii asociate cu boala Parkinson.

"Întrucât diverse simptome non-motorii reprezintă o povară pentru indivizii cu boala Parkinson și pentru îngrijitorii lor, vitamina D ar putea fi o terapie potențială suplimentară pentru îmbunătățirea acestor simptome neglijate", a declarat autorul principal Chun-Feng Liu, la Second Affiliated Hospital of Soochow University, in China.

Deficitul de vitamina D este răspândit la pacienții cu boala Parkinson (PD). „Scopul nostru a fost să determinăm dacă nivelurile de vitamina D serice corelate cu densitatea mineralelor osoase (BMD) și simptomele nemotorii la pacienții cu PD”, arată cercetătorii.

O serie consecutivă de 182 de pacienți cu boala Parkinson și 185 de persoane sănătoase din grupul de control au fost incluse în teste. Nivelurile serice de 25-hidroxivitamină D (25 [OH] D) au fost măsurate prin imunoanaliză, în timp ce densitatea minerală osoasă a coloanei lombare și a gâtului femural a fost măsurată prin absorbttiometrie cu raze X cu dublă energie. Asocierile dintre nivelurile serice de vitamina D și datele clinice au fost evaluate prin analiza corelației parțiale.

Boala Parkinson, predispoziție pentru insomnii și căderi 

Cercetătorii au constatat că pacienții cu boala Parkinson au avut valori semnificativ mai scăzute ale serului 25 (OH) D în raport cu persaonele sănătoase din grupul de control (49,75 ± 14,11 față de 43,40 ± 16,51). Mai mult, pacienții cu boala Parkinson cu un nivel mai mic de vitamina D au avut o frecvență semnificativ mai mare de căderi și insomnie. De asemenea, au avut scoruri semnificativ mai mari pentru indicele de calitate al somnului de la Pittsburgh, depresie și anxietate.

În cele din urmă, pacienții cu boala Parkinson au avut, de asemenea, o densitate minerală osoasă semnificativ mai mică a coloanei lombare și a gâtului femural. După ajustarea în funcție de vârstă, sex și indicele de masă corporală, nivelurile de vitamina D sunt corelate în mod semnificativ cu căderi, insomnie și scoruri pentru PSQI, depresie și anxietate.

La pacienții cu boala Parkinson, nivelurile de vitamina D sunt corelate în mod semnificativ cu căderile și unele simptome non-motorii. Cu toate acestea, nu s-au găsit asocieri între densitattea minerală osoasă și nivelul seric 25 (OH) D la pacienții cu boala parkinson. Astfel, suplimentarea cu vitamina D este un potențial terapeutic pentru simptomele bolii Parkinson nemotorii.

Sursa, aici.