Un studiu realizat în 3 țări arată că oamenii se tem cel mai mult de substanțele chimice care pot perturba echilibrul hormonal care pot ajunge în corp prin alimente și băuturi și cel mai puțin de cele din produsele aplicate pe piele.
Oamenii se tem cel mai mult de substanțele cu efect de perturbare hormonală care pot ajunge în organism prin alimente și băuturi.
Inhalarea substanțelor chimice din aerul interior este percepută ca un risc mai greu de controlat, în timp ce produsele aplicate pe piele provoacă mai puțină îngrijorare.
Persoanele care declară că au mai multe cunoștințe despre aceste substanțe tind să perceapă și un risc mai mare de îmbolnăvire.
Studiul a inclus aproape 2.000 de adulți din trei țări, dar a analizat percepția riscului, nu expunerea chimică efectivă sau apariția unor boli.
Substanțele chimice care pot influența funcționarea sistemului hormonal se găsesc în numeroase produse și medii cu care intrăm în contact în fiecare zi. Le putem întâlni în alimente și apă, în produsele de îngrijire personală sau chiar în praful din locuință.
Cu toate acestea, oamenii nu percep toate aceste surse de expunere ca fiind la fel de periculoase.
Un studiu publicat în revista Risk Analysis a analizat felul în care adulții din Danemarca, Regatul Unit și Statele Unite evaluează riscurile asociate substanțelor cu efect de perturbare endocrină (EDC). Rezultatul a fost interesant: contează mai puțin numele substanței chimice și mai mult felul în care aceasta ar putea ajunge în organism.
Astfel, consumul de alimente și băuturi a fost considerat cea mai îngrijorătoare cale de expunere. Pe locul următor s-a situat inhalarea substanțelor chimice din aer, iar produsele aplicate pe piele au provocat cel mai puțină îngrijorare.
EDC-urile (substanțele chimice cu efect de perturbare endocrină) sunt compuși care pot interfera cu semnalele hormonale ale organismului.
Sistemul endocrin coordonează numeroase procese importante, de la reproducere și metabolism până la dezvoltare și alte funcții esențiale. Hormonii transmit mesaje între diferite organe și țesuturi, iar perturbarea acestor semnale poate avea consecințe asupra sănătății.
Aceste substanțe sunt asociate cu efecte adverse precum probleme ale sănătății reproductive, tulburări metabolice și un risc crescut de cancer.
Expunerea poate avea loc în mai multe moduri. Unele substanțe pot ajunge în organism prin alimente sau apă, altele prin inhalarea aerului contaminat ori prin contactul cu pielea, atunci când folosim anumite produse de îngrijire personală.
Praful din locuințe reprezintă o altă posibilă sursă de expunere, deoarece poate conține compuși proveniți din mobilier, electronice și materiale de construcție.
Cercetarea a fost realizată de specialiști de la Universitatea din Aarhus și Universitatea Suedeză de Științe Agricole.
La sondaj au participat 1.966 de adulți: 657 din Danemarca, 657 din Regatul Unit și 652 din Statele Unite.
Participanții au fost puși să evalueze 18 scenarii cotidiene în care puteau intra în contact cu substanțe cu efect de perturbare endocrină.
Printre situațiile prezentate s-au numărat:
Consumul de apă din sticle de plastic care conțin BPA (bisfenol A).
Aplicarea unei creme de protecție solară care conține parabeni.
Inhalarea aerului din locuință în care se găsesc ftalați proveniți din odorizante de interior.
Participanții au evaluat fiecare situație în funcție de mai multe criterii: cât de înfricoșătoare li se părea, cât de ușor puteau controla expunerea și cât de bine înțelegeau riscul.
De asemenea, au fost întrebați cât de probabil consideră că este să se îmbolnăvească din cauza acestor substanțe, câtă încredere au în instituții și cât de multe cunoștințe consideră că au despre EDC-uri.
Un aspect interesant al studiului este felul în care oamenii au asociat riscul cu posibilitatea de a controla expunerea.
Inhalarea substanțelor chimice din aer a fost percepută ca o situație mai greu de controlat și mai degrabă involuntară. Practic, oamenii pot avea impresia că nu pot evita ceea ce respiră în propria locuință sau în alte spații în care își desfășoară activitatea.
În schimb, produsele aplicate pe piele au fost considerate mai familiare și mai ușor de gestionat. Utilizarea unei creme sau a unui produs cosmetic este o alegere pe care oamenii simt că o pot controla, inclusiv prin renunțarea la produs.
Cercetătorii au observat și că participanții percepeau EDC-urile mai degrabă ca pe niște pericole ale căror efecte se acumulează în timp, nu ca pe substanțe care provoacă imediat o problemă de sănătate.
Sentimentele de teamă, posibilitatea unor efecte nocive pe termen lung și riscul de deces au fost evaluate în jurul valorii de mijloc a scalei folosite în sondaj.
Un alt rezultat care atrage atenția este legătura dintre nivelul de cunoștințe declarat de participanți și percepția propriului risc.
În toate cele trei țări, persoanele care spuneau că știu mai multe despre substanțele cu efect de perturbare endocrină considerau că au o probabilitate mai mare de a se îmbolnăvi din cauza lor.
Cu alte cuvinte, mai multe informații nu au fost asociate automat cu mai multă liniște. Dimpotrivă, cei care declarau că sunt mai familiarizați cu EDC-urile se percepeau ca fiind mai vulnerabili.
Cercetarea a identificat și diferențe între femei și bărbați. În Statele Unite și Marea Britanie, femeile au raportat o probabilitate percepută mai mare de a se îmbolnăvi din cauza acestor substanțe și un risc general pentru sănătate mai ridicat decât bărbații.
Alte diferențe demografice nu au fost însă identice în toate cele trei țări.
Cercetătorii au identificat și diferențe între modul în care participanții din cele trei țări au evaluat pericolele.
În general, aprecierile lor au fost influențate de două categorii de factori. Prima include reacțiile emoționale, precum teama, sentimentul că efectele negative sunt inevitabile și percepția unui posibil dezastru. A doua categorie cuprinde factori mai raționali, precum nivelul de cunoștințe și posibilitatea de a controla expunerea.
Participanții din Statele Unite și Regatul Unit s-au bazat mai mult pe factorii emoționali atunci când au evaluat riscurile. În schimb, cei din Danemarca au acordat o importanță mai mare aspectelor legate de cunoaștere și controlabilitate.
A apărut și o diferență în ceea ce privește încrederea în instituții. În Statele Unite și Marea Britanie, persoanele care aveau mai multă încredere în instituții percepeau o probabilitate mai mare de a se îmbolnăvi din cauza EDC-urilor.
În Danemarca, asocierea a fost diferită: un nivel mai ridicat de încredere era legat de o percepție mai scăzută a riscului general pentru sănătate.
Rezultatele studiului ridică o problemă importantă pentru instituțiile care transmit informații despre sănătate: simpla prezentare a unor denumiri de substanțe chimice și a posibilelor lor efecte nu este neapărat cea mai eficientă metodă de comunicare.
„Constatările noastre sugerează că agențiile din domeniul sănătății ar trebui să se concentreze mai puțin pe comunicarea informațiilor despre substanțele chimice individuale și mai mult pe modul în care oamenii sunt expuși la acestea”, a declarat Nick Simonsen, autor principal al studiului și cercetător la Universitatea din Aarhus.
Acesta a explicat că oamenii înțeleg mai ușor aceste riscuri atunci când sunt prezentate în legătură cu activități obișnuite, precum mâncatul, băutul, respirarea aerului din interiorul locuinței sau utilizarea produselor de îngrijire personală.
Cercetătorii consideră că informațiile ar trebui însoțite și de măsuri concrete prin care oamenii pot reduce expunerea. Astfel, mesajele de sănătate publică ar deveni mai ușor de înțeles și mai utile în viața de zi cu zi.
Autorii recomandă și adaptarea campaniilor de informare în funcție de nivelul de cunoștințe și de încrederea publicului în instituții, nu doar în funcție de categorii demografice generale. În plus, campaniile desfășurate în mai multe țări ar trebui să țină cont de diferențele dintre populații.
Cercetarea trebuie interpretată și în contextul limitărilor sale. Sondajul surprinde percepțiile participanților într-un singur moment și se bazează pe răspunsurile oferite de aceștia, nu pe măsurători directe ale expunerii la substanțe chimice.
De asemenea, studiul nu poate demonstra că un anumit nivel de cunoștințe determină o îngrijorare mai mare sau că o anumită cale de expunere provoacă efectiv mai multe îmbolnăviri decât alta.
Participanții au primit o introducere despre substanțele cu efect de perturbare endocrină înainte de completarea chestionarului, iar cercetătorii nu au urmărit dacă percepțiile lor s-au reflectat în comportamente concrete.
Prin urmare, rezultatele arată în primul rând cum înțeleg oamenii riscurile asociate acestor substanțe și nu reprezintă o ierarhie medicală a periculozității alimentelor, aerului sau produselor cosmetice.
Studiul „Public risk perceptions of endocrine disrupting chemicals: Psychometric structure, exposure pathways, and cross-national differences”, semnat de Nick Simonsen și colaboratorii, a fost publicat în revista științifică „Risk Analysis” (2026).
De ce ai senzația că ți se ridică părul pe cap. Ce ascunde, de fapt, acest sentiment.
Fibromialgia este o boală complexă ce nu se manifestă doar prin durere fizică, ci și prin efecte mentale și emoționale.
Două obiceiuri aparent inofensive pot ascunde riscuri uriașe: diabet și caner colorectal.
Ion Iliescu, pe "plămân artificial". Ce se întâmplă, de fapt, cu fostul președinte. De ce e încă la ATI și ce înseamnă, de fapt, suportul respirator.
