O echipă internațională de oameni de știință, condusă de Universitatea din Helsinki, a raportat că vitamina B3, niacina, are efect terapeutic în bolile musculare progresive. Niacina a întârziat evoluția bolii la pacienții cu miopatie mitocondrială, o boală progresivă fără tratamente curative anterioare.
Formele de vitamina B3 au arătat recent ă îmbunătățesc puternic metabolismul energetic în testele pe rozătoare. Aceste vitamine sunt precursoare pentru NAD+ (Nicotinamida Adenin Dinucleotidă, o coenzimă răspândită în toate celulele vii), un declanșator molecular a metabolismului între post și creștere.
Deoarece s-a demonstrat că postul favorizează sănătatea și longevitatea la șoareci, se dezvoltă o varietate de „impulsuri NAD”. Cu toate acestea, era încă neclar dacă există deficiență NAD+ în bolile umane și dacă stimulatorii NAD+ ar putea avea efecte curative la pacienții umani cu boli degenerative.
În publicația actuală, o echipă de cercetători condusă de profesorul academiei Anu Suomalainen-Wartiovaara și colega de cercetare a academiei, Eija Pirinen, au raportat un nivel scăzut al NAD+ atât în sângele, cât și în mușchiul pacienților cu miopatie mitocondrială.
„Boala este caracterizată de slăbiciune musculară progresivă, intoleranță la efort și crampe. În prezent, nu există tratamente care să încetinească evoluția bolii”, spune Suomalainen-Wartiovaara.
Niacina, opțiune de tratament promițătoare
Cercetătorii spun că tratamentul cu niacină a crescut eficient NAD + din sânge, atât la pacienți, cât si la subiecții sănătoși. Niacina a restabilit NAD+ în mușchiul pacienților la nivelul normal și a îmbunătățit rezistența mușchilor mari și a capacității oxidative mitocondriale. Metabolizarea generală s-a schimbat spre cea a subiecților normali.
Rezultatele acestui studiu pilot deschis au relevat că niacina este o opțiune de tratament promițătoare pentru miopatia mitocondrială. Autorii subliniază, totuși, că niacina și NAD + sunt modificatori metabolici eficienți, iar tratamentul cu niacină trebuie aplicat cu prudență, numai atunci când deficitul de NAD este detectat, de exemplu în sângele pacientului. „Studiul este un salt semnificativ în dezvoltarea opțiunilor de terapie vizate pentru boli metabolice energetice”, continuă Suomalainen-Wartiovaara.
Studiul, aici.
