Depresia, anxietatea sau stresul: cum afectează recuperarea cardiacilor

Pacienții cu depresie, anxietate sau stres sunt mai predispuși să renunțe la reabilitarea cardiacă, relatează un studiu publicat  în Jurnalul European de Cardiologie Preventivă, un jurnal al Societății Europene de Cardiologie (ESC).

„Pacienții cardiaci care trăiesc cu depresie sunt mai susceptibili să se simtă deznădejduiți și fără speranță, ceea ce le reduce capacitatea de a-și gestiona simptomele”, a declarat autorul studiului, Angela Rao, de la Universitatea din Tehnologia Sydney, Australia. „Acestea pot minimiza succesele și pot exagera eșecurile, reducând astfel motivația lor de a exersa și de a finaliza un program de reabilitare cardiacă”.

Anxietatea poate duce la frica unui alt eveniment cardiac și poate opri oamenii să fie activi, a continuat ea. „Depresia și anxietatea pot afecta, de asemenea, capacitatea de a reține noi informații necesare pentru a schimba comportamentul legat de sănătate.”

Aproape 30% dintre pacienți aveau anxietate

După un atac de cord sau o procedură de deschidere a arterelor blocate, pacienții trebuie susținuți să renunțe la fumat, să facă eforturi fizice, să își îmbunătățească dieta, să reducă stresul și să controleze tensiunea arterială și colesterolul - acest lucru este obținut prin reabilitarea cardiacă.

Acest studiu retrospectiv a examinat prevalența și impactul depresiei, anxietății și stresului la pacienții care au participat la reabilitarea cardiacă la două spitale din Sydney între 2006 și 2017. Un număr de 4.784 de pacienți au completat chestionarul de stres de anxietate pentru depresie.

Aproximativ 18%, dintre participanți au avut depresie, 28% au avut anxietate și 13% au avut stres, de la moderat până la extrem de severe. Pacienții cu simptome moderate de depresie (24% față de 13%), anxietate (32% față de 23%) sau stres (18% față de 10%) au fost semnificativ mai predispuși să renunțe la reabilitarea cardiacă, comparativ cu cei fără simptome sau ușoare.

„Depresia poate atenua intențiile pozitive de a face exerciții fizice chiar și atunci când primiți sprijin din partea specialiștilor din domeniul sănătății și fiind conștienți de beneficii”, a spus Rao. „Persoanele cu anxietate își pot subestima abilitățile - de exemplu, să meargă pe o banda de alergare în timpul unei clase de reabilitare.”

Aproximativ jumătate dintre cei cu depresie moderată sau anxietate care au finalizat reabilitarea cardiacă nu au prezentat îmbunătățiri semnificative în aceste afecțiuni.

Depresia, anxietatea și stresul au fost legate, unul crescând probabilitatea celuilalt. Pacienții cu anxietate sau stres aveau mai mult de patru ori mai multe șanse să fie deprimați decât cei fără. Anxietatea a fost de trei ori mai frecventă la pacienții cu depresie și de mai mult de cinci ori mai frecventă la cei cu  stres. „Aceste relații erau independente de vârstă, sex, caracteristicile clinice, consumul de medicamente și calitatea vieții”, a spus Rao.

Ea a cerut clinicienilor să depisteze depresia și anxietatea la începutul și sfârșitul reabilitării, pentru a identifica pe cei care au nevoie de ajutor suplimentar. Managementul stresului, terapiile cognitive comportamentale, meditația și atenția pot fi incluse pentru îmbunătățirea sănătății mintale și creșterea participării. Pacienții trebuie întrebați dacă doresc să fie sesizați pentru asistență psihologică suplimentară.

Ea a concluzionat: „Pacienții care participă la programe de reabilitare cardiacă se descurcă mai bine decât cei care nu participă la aceste programe. Dacă credeți că puteți avea nevoie de sprijin suplimentar sau ezitați să solicitați ajutor, este recomandat să participați la prima evaluare ca prim pas. Este posibil să existe opțiuni cu care vă simțiți mai confortabil, cum ar fi finalizarea unui program acasă.”