Această proteină poate repara inima. Are efecte și în cazul pacienților cu afecțiuni cardiace severe.
Oamenii de știință de la UCLA au identificat o proteină esențială, GPNMB, care ajută la procesul natural de vindecare a inimii după un atac de cord. Această proteină, eliberată de celule imunitare provenite din măduva osoasă, se leagă de un receptor cunoscut sub numele de GPR39, declanșând semnale de reparare a țesutului și reducând astfel deteriorarea pe termen lung, care poate duce la insuficiență cardiacă.
Studiul, condus de dr. Arjun Deb, director al UCLA Cardiovascular Research Theme, oferă perspective noi asupra mecanismelor de reparare după un atac de cord și ar putea inspira noi tratamente destinate limitării daunelor la nivelul inimii, potrivit SciTechDaily.
Atacurile de cord, o cauză principală a insuficienței cardiace, slăbesc mușchiul inimii prin formarea de cicatrici, care reduc permanent capacitatea inimii de a pompa sânge. Inițial, țesutul cicatrizat susține structura inimii, însă permanența sa pune presiune asupra mușchiului sănătos rămas, ceea ce duce adesea la deteriorări suplimentare și, în cele din urmă, la insuficiență cardiacă.
Această cercetare nouă evidențiază răspunsul natural al organismului după un atac de cord și sugerează că îmbunătățirea proceselor de reparare ar putea preveni progresia spre insuficiență cardiacă.
Vezi și: Cancerul bronhopulmonar, tratament în stadiile incipiente. Dr. Michael Schenker: Prognostic bun
Cercetarea UCLA identifică GPNMB, sau proteina glicoproteină non-metastatică B a melanomului, ca un element central în repararea inimii. Utilizând modele de șoareci, cercetătorii au descoperit că macrofagele, un tip de celule imunitare din măduva osoasă, eliberează GPNMB ca răspuns la deteriorarea inimii.
GPNMB se leagă apoi de receptorul GPR39, declanșând o cascadă de semnale care încurajează repararea țesutului și reduce formarea cicatricilor.
Experimentele lor au demonstrat că animalele lipsite de gena GPNMB au avut rezultate mai severe după un atac de cord, precum un risc crescut de ruptură cardiacă. Pe de altă parte, șoarecii care au primit o doză suplimentară de proteină GPNMB au prezentat o funcție cardiacă îmbunătățită și mai puține cicatrici, arată studiul publicat în Revista Nature.
Inima - FOTO: [email protected]
Una dintre descoperirile cheie a fost că GPNMB interacționează cu GPR39, un receptor „orfan”, adică unul cu un partener de legare necunoscut. Această interacțiune activează semnale de regenerare a țesutului care limitează formarea cicatricilor, un proces crucial pentru menținerea sănătății inimii după o leziune.
Rolul GPNMB ca agent terapeutic pare promițător, având în vedere că tratamentele actuale pentru insuficiența cardiacă nu îmbunătățesc direct mecanismele de reparare ale inimii.
Descoperirile studiului susțin GPNMB și GPR39 ca posibile ținte terapeutice care ar putea limita formarea cicatricilor, îmbunătăți funcția cardiacă și ajuta la prevenirea insuficienței cardiace ce urmează frecvent unui atac de cord.
Funcția GPNMB ar putea depăși inima, având implicații pentru repararea altor organe afectate de leziuni ischemice, precum creierul și rinichii. Studiile viitoare vor investiga rolul GPNMB în repararea țesuturilor din diferite sisteme de organe, ceea ce ar putea extinde aplicabilitatea sa în medicina regenerativă.
Deși rezultatele studiului, publicate în Nature Cardiovascular Research, sunt promițătoare, ele rămân în stadii preclinice. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina siguranța și eficacitatea GPNMB la oameni.
Susținut de granturi de la Institutul Național de Sănătate, acest studiu reprezintă un progres semnificativ în înțelegerea mecanismelor de reparare ale inimii și deține potențialul de a transforma tratamentul bolilor cardiovasculare, una dintre principalele cauze de deces la nivel global.
Coordonarea studiului de către dr. Arjun Deb marchează un progres în medicina regenerativă a inimii. Investigațiile viitoare vor ajuta la evaluarea dacă GPNMB poate deveni un tratament viabil pentru limitarea daunelor inimii și îmbunătățirea recuperării în urma unui atac de cord.
Simptomul surprinzător al infarctului pe care majoritatea femeilor îl ignoră. Nu este vorba de durerea în piept.
