Psoriazisul, mai complicat decât pare. Ce s-a descoperit în urma noilor cercetări

Psoriazis / Sursă: Freepik Psoriazis / Sursă: Freepik

Oamenii de știință au făcut un pas important în înțelegerea mecanismelor care stau în spatele psoriazisului.

Ce trebuie să știi

  • Cercetătorii au analizat date genomice provenite de la peste 1,1 milioane de persoane și au identificat 125 de regiuni genetice asociate cu riscul de psoriazis.

  • 17 dintre aceste regiuni nu fuseseră raportate anterior în studiile genetice asupra bolii.

  • Analiza la nivel de celulă unică a arătat cum celulele sistemului imunitar comunică cu celulele pielii și ale vaselor de sânge, contribuind la inflamație.

  • Cercetătorii au identificat 50 de gene potențiale țintă terapeutică, care ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente mai precise.

Psoriazisul nu este doar o problemă a pielii

Psoriazisul este o boală inflamatorie cronică și autoimună, în care sistemul imunitar contribuie la atacarea propriilor țesuturi. Boala se manifestă de obicei prin zone de piele roșii, inflamate și acoperite de scuame, însă efectele sale pot depăși cu mult suprafața pielii.

Persoanele cu psoriazis pot avea un risc mai mare de a dezvolta și alte probleme de sănătate, printre care artrită, boli cardiovasculare, obezitate și diabet. Boala este influențată atât de factori genetici, cât și de mecanisme imunitare și de mediu.

Tocmai de aceea, înțelegerea modului în care genele și celulele comunică între ele este importantă pentru cercetarea unor terapii mai bine adaptate mecanismelor bolii.

Peste 1,1 milioane de oameni, analizați pentru a găsi „semnăturile” genetice ale bolii

O echipă de cercetători din Coreea de Sud, condusă de profesorul Hong-Hee Won de la Samsung Advanced Institute of Health Sciences and Technology din cadrul Universității Sungkyunkwan și Centrul Medical Samsung, a combinat două tipuri de informații care, până acum, au fost analizate în mare parte separat.

Primul pas a fost o analiză genetică de amploare, cunoscută drept GWAS, prin care cercetătorii caută regiuni din ADN asociate cu o anumită boală.

În acest caz, analiza a inclus 1.131.685 de persoane de origine europeană și a identificat 125 de loci independenți de susceptibilitate pentru psoriazis. Dintre aceștia, 17 erau regiuni genetice care nu fuseseră raportate anterior.

Cu alte cuvinte, cercetătorii au reușit să extindă harta genetică a psoriazisului.

Dar simpla identificare a unei regiuni din ADN nu spune întotdeauna ce se întâmplă efectiv în celule. Pentru a merge mai departe, echipa a apelat la o metodă care permite analizarea activității genelor la nivelul celulelor individuale.

Au privit pielea celulă cu celulă

Cercetătorii au combinat rezultatele analizei genetice cu date de transcriptomică unicelulară obținute din probe de piele de la persoane sănătoase și de la pacienți cu psoriazis.

Transcriptomica unicelulară permite cercetătorilor să vadă ce gene sunt active în fiecare tip de celulă și să observe diferențele dintre celulele sănătoase și cele implicate în boală.

Imaginea obținută este mult mai complexă decât ideea că „o genă provoacă psoriazis”.

În schimb, boala pare să implice o rețea de interacțiuni între mai multe tipuri de celule.

Sistemul imunitar intră într-un dialog cu pielea

Analiza a evidențiat în special rolul celulelor mieloide și al celulelor T, componente importante ale sistemului imunitar.

Acestea interacționează cu keratinocitele, celulele care formează cea mai mare parte a stratului exterior al pielii, dar și cu celulele endoteliale care căptușesc vasele de sânge.

Prin aceste interacțiuni se poate declanșa și întreține o cascadă de semnale inflamatorii.

Cercetătorii au analizat aceste relații în diferite straturi ale pielii și în diferite stări ale bolii, încercând să determine nu doar ce celule sunt implicate, ci și unde și când devin active anumite gene. Studiul arată astfel o imagine a psoriazisului ca pe o rețea de comunicare între celule, nu ca pe un proces care se desfășoară într-un singur tip de celulă.

50 de gene au intrat pe lista potențialelor ținte pentru tratamente

Una dintre cele mai interesante concluzii ale cercetării este identificarea a 50 de gene potențiale țintă terapeutică.

Cercetătorii au ajuns la această listă prin mai multe metode de analiză și au urmărit inclusiv modul în care activitatea acestor gene diferă între subtipuri celulare și între pielea afectată și cea care nu prezintă leziuni.

Important este că aceste gene reprezintă ținte potențiale pentru cercetare, nu 50 de medicamente noi și nici tratamente deja disponibile.

Rezultatele pot însă ajuta cercetătorii să determine în ce direcție ar putea fi dezvoltate viitoare terapii care să intervină mai precis asupra mecanismelor bolii.

De ce contează pentru tratamentele viitorului

În prezent există deja terapii eficiente pentru numeroși pacienți cu psoriazis, inclusiv tratamente care țintesc anumite componente ale răspunsului imun. Totuși, boala este complexă, iar răspunsul la tratament poate varia de la o persoană la alta.

De aceea, cercetătorii sunt interesați să afle exact ce mecanisme sunt active într-un anumit tip de celulă și într-un anumit context al bolii.

„Această cercetare combină date genomice la scară largă cu o analiză transcriptomică celulară precisă pentru a revela în mod clar care sunt factorii genetici și tipurile de celule implicate în patologia psoriazisului”, a declarat profesorul Hong-Hee Won.

„Ne așteptăm ca descoperirile noastre să constituie o etapă cheie în dezvoltarea tratamentelor imunomodulatoare personalizate și a unor noi medicamente adaptate fiecărui pacient în parte”, a adăugat cercetătorul.

O hartă mai detaliată a psoriazisului

Studiul publicat în Nature Communications nu înseamnă că cercetătorii au găsit „gena psoriazisului”. Dimpotrivă, rezultatele arată cât de complexă este arhitectura genetică și celulară a bolii.

Prin combinarea unei analize genetice care a inclus peste un milion de persoane cu analiza activității genelor în celule individuale, echipa a putut conecta variațiile genetice cu anumite tipuri de celule și cu procesele biologice în care acestea sunt implicate.

Această hartă mai detaliată poate oferi cercetătorilor noi puncte de plecare pentru studiul unor tratamente care să țintească mai precis mecanismele psoriazisului.

Studiul „Integration of GWAS and single-cell analysis for psoriasis identifies disease-associated cell subtypes and therapeutic targets”, realizat de Hyeonbin Jo și colaboratorii săi, a fost publicat în Nature Communications la 27 august 2026. DOI: 10.1038/s41467-026-77309-2.

Google News icon  Urmărește-ne și pe Google News - abonează‑te!

Articole similare