Ceulele grase, diferențe. De ce unii pot mânca oricât și nu se îngrașă

Diferențele dintre celulele care stochează grăsime în organism ar putea explica motivul pentru care unii oameni sunt mai predispuși la boli cauzate de obezitate, cum ar fi diabetul de tip 2. Oamenii de știință de la Universitatea din Melbourne, Australia, au condus o cercetare care a examinat celulele umane albe din grăsime din probe donate  de voluntari, potrivit medicalnewstoday.com.

Probele au provenit din țesuturi de grăsime albe din diferite părți ale corpului.

Celulele de grăsime albe sunt celulele care stochează energia în moleculele de grăsimi numite trigliceride.

Corpul uman are rezervoare de celule regenerative, numite „celule progenitoare adipoase” (APC), care se maturizează în celule albe de grăsime.

Utilizând instrumente care evaluează genele, proteinele și metabolismul, studiul este primul care identifică trei subtipuri distincte ale celulelor progenitoare adipoase.

Într-o recentă lucrare despre Cell Reports, autorii explică modul în care subtipurile APC diferă în modurile în care se ocupă de energie și de hormoni.

Constatările sugerează că alcătuirea și distributia de grăsime albă în organism, în termeni de subtipuri APC, ar putea prezice riscul unei persoane de a dezvolta diabet de tip 2 și alte boli metabolice.

Comportamentul celuleor grase, analizat

Primul subtip APC se maturizează în celulele grase care elimină o mulțime de molecule de grăsime în sânge, în timp ce al doilea tip duce la celule care ard rapid energia. Al treilea subtip are un profil mai "neutru" și se comportă mai mult după cum s-ar aștepta oamenii de știință să se comporte o celulă de grăsime, dacă nu chiar este mai lent.

Autorul principal al studiului, Prof. Matthew J. Watt, care conduce departamentul de fiziologie din cadrul Școlii de Științe Biomedicale de la Universitatea din Melbourne, sugerează că primul subtip ar putea fi unul care favorizează depozitele de grăsime pe organe și în alte părți ale corpului. Acest lucru se poate întâmpla la persoanele cu greutate normală, precum și la persoanele supraponderale.

El sugerează că al doilea subtip APC ar putea fi unul care oprește câștigarea în greutate.

Distribuția subtipurilor de celule rase, importantă

Când au examinat probele de țesut adipos, cercetătorii au descoperit toate cele trei subtipuri APC, din toate probele. Nu există vreo parte a corpului în care țesutul de grăsime albă să nu aibă toate cele trei tipuri de celule.

Cu toate acestea, au descoperit că distribuția subtipurilor diferă între indivizi: unele subtipuri erau mai abundente, în timp ce altele erau mai puține. Prof. Watt remarcă faptul că acest lucru ar putea însemna că formarea subtipurilor de APC în țesuturile albe de grăsime ar putea fi un factor în sănătatea metabolică.

El crede că viitoarele tratamente privind pierderea în greutate ar putea implica oprirea APC-urilor să mai elibereze grăsimi și comutarea celulelor care ard rapid energia. Medicamentele care fac acest lucru ar putea ajuta la prevenirea afecțiunilor legate de obezitate și ar oferi alternative mai puțin invazive decât intervențiile chirurgicale.

Cu toate acestea, Prof. Watt avertizează că mai sunt încă multe de făcut și ar putea fi nevoie chiar de 10 ani sau mai mult, înainte ca astfel de tratamente să devină disponibile.

Chiar dacă tratamentele care modifică APC-urile devin disponibile, Prof. Watt prezice că oamenii vor trebui să adopte un stil de viață sănătos, să reducă consumul de alimente și să sporească activitatea fizică.

Obezitatea și bolile aferente, în creștere continuă

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) declară că prevalența la nivel mondial a obezității "aproape s-a triplat, din 1975". În Statele Unite, cifrele de la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) arată că 40% dintre adulți, în valoare de aproximativ 93,3 milioane de persoane, au avut obezitate în 2015-2016. Condițiile de sănătate legate de obezitate, cum ar fi bolile de inimă și diabetul de tip 2, reprezintă un număr mare de decese precoce care pot fi prevenite.

În studiul lor, Prof. Watt și colegii săi remarcă faptul că obezitatea și disfuncția țesuturilor adipoase sunt "inextricabil legate de dezvoltarea bolilor metabolice, cum ar fi dislipidemia și diabetul de tip 2".