„Am prezentat rezultatele cercetărilor, care indică faptul că inhibitorii co-transportorului de sodiu-glucoză-2 (SGLT2) sunt cu adevărat un tratament eficient atât în tratamentul pentru diabetului, cât şi pentru pentru insuficiența cardiacă (HF)", a declarat profesorul John McMurray (Universitatea din Glasgow, Marea Britanie) în urma Congresului European de Cardiologie 2019.
„HF este o complicație foarte frecventă a diabetului de tip 2, care apare mai frecvent decât accidentul vascular cerebral și la fel de frecvent ca infarctul miocardic", explică prof. McMurray.
Beneficii rapide
Studiile au arătat că, pe lângă tratarea eficientă a diabetului, inhibitorii SGLT2 reduc și riscul de apariție HF. Iar beneficiile sunt văzute destul de rapid, în doar câteva săptămâni de la începerea tratamentului. Rezultă firesc că următoarea întrebare ar fi: „Pot fi utilizate aceste medicamente pentru a trata pacienții cu HF innstalată, inclusiv cei fără diabet?"
Inhibitorii co-transportorului 2 de sodiu-glucoză (SGLT2) reprezintă o clasă nouă de medicamente antihiperglicemiante, care acţionează independent de insulină. Glucoza, filtrată la nivel glomerular, este reabsorbită în segmentul S1 al tubului contort proximal prin intermediul SGLT2. Inhibarea farmacologică a SGLT2 este urmată de glicozurie și de scăderea concentrației plasmatice a glucozei.
Studiul a fost realizat 4.744 de pacienți din 20 de țări cu HF cu fracție de ejecție redusă (HFrEF) (fracție de ejecție a ventriculului stâng ≤40%) la dapagliflozină (10 mg o dată pe zi) sau cu placebo asociat, pe lângă tratamntul standard, care cuprinde o enzimă de conversie a angiotensinei inhibitor, blocant al receptorului angiotensinei sau receptor al angiotensinei - inhibitor al neprilysinei (94%), beta-blocant (96%) și antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi (71%). Obiectivul principal a fost un compus din incidența agravării HF sau decesului din cauze cardiovasculare (CV), analizat ca un eveniment de timp până la primul. Urmărirea mediană a fost de 18,2 luni. Pacienții în DAPA-HF au fost similari cu cei incluși în registrele HFrEF și în alte studii. Aproximativ jumătate dintre pacienții înscriși nu au avut un diagnostic de diabet.
„Am descoperit că tratamentul cu dapagliflozin a dus la o reducere semnificativă din punct de vedere statistic a riscului compozitului de agravare a morții HF sau CV cu 26% (p
Când s-a analizat separat, un prim episod de agravare a HF a fost redus cu 30% (p = 0,00003), iar riscul de deces prin CV a fost redus cu 18% (p = 0,029).
„Dapagliflozin a redus, de asemenea, riscul de deces din orice cauză cu 17% (p = 0,022) și este destul de neobișnuit să vedem un astfel de beneficiu în studiile clinice", comentează prof. McMurray.
Nu au fost înregistrate reacţii adverse severe
Profilul de siguranță al dapagliflozinei a fost bun. Nu au existat dezechilibre notabile în frecvențele dintre schemele de tratament, inclusiv pentru reacţii adverse grave sau uşoare. Reacţiile adverse legate de epuizarea volumului au avut loc la 7,5% dintre pacienții care au primit dapagliflozin și la 6,8% au primit placebo. Ratele corespunzătoare ale evenimentelor adverse legate de disfuncția renală au fost de 6,5%, respectiv 7,2%. Hipoglicemie majoră și amputație și fractură a membrelor inferioare au fost rare și au apărut la ritmuri similare la cele două brațe.
„Rezultatele DAPA-HF sunt remarcabile. Și probabil cea mai importantă constatare este că dapagliflozina a fost asociată cu beneficii şi la pacienții fără diabet. Cu dapagliflozin, am reuşit cele trei lucruri pe care ne dorim să le facem pentru pacienţi: să să se simtă mai bine, să-i ţinem departe de spitalizare spitalului și să îi păstrăm în viață", a concluzionat prof. McMurray.
