Diabet de tip 2, nou posibil tratament din grăsimea corporală

Proteina adipsină, care este produsă în grăsimea corporală, ajută la protejarea celulelor care secretă insulina (numite celule beta pancreatice) de distrugerea diabetului de tip 2, potrivit unui nou studiu realizat de cercetătorii de la Weill Cornell Medicine și NewWork-Presbyterian. În rândul adulților de vârstă mijlocie, nivelurile mai mari de proteine din sânge au fost, de asemenea, asociate cu protecția împotriva diabetului de tip 2.

Studiul, publicat pe 7 noiembrie în Nature Medicine, poate avea implicații pentru dezvoltarea viitoare a terapiilor de diabet de tip 2 care vizează și protejează celulele beta.

„O mare problema asociată diabetului de tip 2 este aceea că celulele beta nu mai funcționează corect și se estompează", a declarat autorul senior Dr. James C. Lo, profesor asistent de medicină și farmacologie la Weill Cornell Medicine și cardiolog la NewYork-Presbyterian / Centrul Medical Weill Cornell. Aproximativ 30 de milioane de oameni din Statele Unite au diabet și până la 95% dintre acești indivizi au forma de tip 2 a bolii, în care organismul încetează să mai răspundă la insulină și celulele beta pancreatice încetează să mai producă suficient hormon.

Unele dintre medicamentele disponibile în prezent care vizează celulele beta au efecte secundare, cum ar fi scăderea prea mare a nivelului glicemiei, a spus dr. Lo. În plus, nu există tratamente dovedite pentru a preveni pierderea celulelor beta. Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 ale căror celule beta nu funcționează corect trebuie să-și injecteze insulină pentru a menține nivelul glicemiei stabile.

Proteina, terapie potențială contra diabetului de tip 2

Echipa, care a inclus cercetători în laboratoarele doctorilor Mingming Hao, Noah Dephoure și Lukas Dow de la Weill Cornell Medicine, știau că adipsina a avut un rol în stimularea celulelor beta în secretarea insulinei și au emis ipoteza că proteina poate fi o terapie potențială pentru diabetul de tip 2.

Pentru a explora această teorie, oamenii de știință au realizat mai întâi un studiu în care au crescut nivelurile de adipsina la șoarecii cu diabet zaharat de tip 2. Ei au descoperit că adipsina a avut un efect pozitiv pe termen lung asupra diabetului, îmbunătățirea glicemiei și creșterea nivelului de insulină, contribuind în același timp la prevenirea morții celulelor beta. „Constatările noastre la șoareci au arătat că mai multă adipsină în sânge este tradusă într-un control mai bun al diabetului", a spus dr. Lo.

Dr. Lo și colaboratorii săi de la Icahn School of Medicine de la Mount Sinai au studiat, de asemenea, celulele beta umane în laboratoarele lor și au stabilit că adipsina activează o moleculă numită C3a, care protejează și susține funcția celulelor beta. Ei au descoperit în plus că C3a suprimă o enzimă numită Dusp26 care poate deteriora celulele beta și le poate cauza moartea.

Cercetătorii au blocat direct activitatea Dusp26 în celulele beta umane și au descoperit că acest tratament proteja celulele beta de moarte. În mod similar, când au suprimat activitatea Dusp26 la șoareci, celulele beta au devenit mai sănătoase, ceea ce înseamnă că ar putea secreta mai bine insulina.

Nu mai ajung să-și injecteze insulină

„Sper ca atât terapiile dirijate cu adipsină sau DUSP26 să împiedice bolnavii de diabet de tip 2 să dezvolte insuficiența celulelor beta și să necesite injecții de insulină pentru tratamentul lor", a declarat autorul principal Dr. Nicolás Gómez-Banoy, un coleg postdoctoral în laboratorul Dr. Lo.
Pentru a înțelege mai bine modul în care dipsina poate influența sănătatea oamenilor din comunitate, echipa a colaborat cu cercetătorii de la Harvard Medical School și Massachusetts General Hospital pentru a evalua 5.570 de persoane înscrise în cadrul Framingham Heart Study, un studiu cardiovascular în desfășurare efectuat în Massachusetts.

Oamenii de știință au descoperit că persoanele cu niveluri mai mari de adipsină în sânge au avut o incidență mai mică de a dezvolta diabet în viitor decât persoanele cu niveluri mai mici. Persoanele cu cel mai ridicat nivel de adipsină au avut mai mult de 50% reducerea incidenței diabetului, comparativ cu persoanele cu cel mai scăzut nivel de adipsină.

În plus, nivelurile de adipsină s-au corelat cu cantitatea de grăsime subcutanată, care este păstrată chiar sub piele, în loc de grăsime viscerală, depozitată în abdomen. „Majoritatea oamenilor cred că grăsimea este asociată cu ceva rău, dar este mai complicat decât atât", a spus dr. Lo, care este, de asemenea, membru al Centrului Weill pentru Sănătate Metabolică și a Institutului de Cercetări Cardiovasculare la Weill Cornell Medicine. „Grăsimea subcutanată este mai benignă sau chiar protectoare în comparație cu grăsimea viscerală".

Sunt necesare studii suplimentare pentru a determina dacă un nivel mai ridicat de adipsină la om îl protejează împotriva dezvoltării diabetului și dacă creșterea nivelului de adipsină ar reduce riscul de a dezvolta diabet în anumite populații.

Dr. Lo și echipa sa de cercetare investighează în prezent dacă țintirea și inhibarea producției de DUSP26 în celulele beta pot fi o posibilă cale de dezvoltare a medicamentelor.

„Sperăm că aceasta ar putea fi o oportunitate nouă de tratament", a spus dr. Lo