De ce persistă diareea. Când devine o urgență medicală și ce afecțiuni ascunde

Diareea cronică reprezintă o provocare medicală semnificativă, care afectează între 6% și 7% din populația adultă. Această afecțiune, definită prin prezența scaunelor moi sau apoase pe o perioadă de peste patru săptămâni, are în peste 90% din cazuri o cauză non-infecțioasă. Înțelegerea mecanismelor din spatele acestui simptom este esențială pentru un diagnostic corect și o terapie eficientă.

Cele mai frecvente cauze: IBS-D și diareea funcțională

Majoritatea pacienților care suferă de această problemă primesc diagnosticul de Sindrom de Intestin Iritabil cu predominanța diareei (IBS-D) sau diaree funcțională.

• IBS-D: Se manifestă prin dureri abdominale recurente, care se ameliorează sau se agravează după defecație.
• Diareea funcțională: Presupune scaune apoase în peste 25% din cazuri pe o durată de trei luni, însă fără dureri abdominale semnificative, potrivit Jama Network.

Diferența dintre afecțiunile intestinului subțire și cele ale colonului

Localizarea patologiei schimbă radical tabloul clinic. Atunci când sursa este intestinul subțire (precum în boala celiacă sau suprapopularea bacteriană - SIBO), pacienții prezintă scaune voluminoase și pierdere în greutate.

• Boala celiacă: O afecțiune autoimună declanșată de expunerea la gluten.
• Patologia colonului: Afecțiuni precum diareea acizilor biliari sau colita microscopică produc scaune frecvente, dar reduse cantitativ, însoțite de urgență fecală și mucus în exces.

Semnale de alarmă care impun colonoscopia

Medicii recomandă investigații invazive, precum colonoscopia sau endoscopia superioară, în prezența unor "semnale de alarmă". Pacienții care depășesc vârsta de 45 de ani sau care prezintă următoarele simptome trebuie să solicite un control amănunțit:

• Sângerări gastrointestinale
• Pierdere inexplicabilă în greutate
• Diaree nocturnă
• Anemie prin deficit de fier.

În timpul colonoscopiei, biopsiile aleatorii sunt vitale pentru a identifica colita microscopică, o boală invizibilă la examinarea vizuală simplă, care afectează 13% dintre pacienții cu diaree cronică.

Strategii de tratament

Dacă testele nu indică o boală specifică, abordarea primară vizează schimbarea obiceiurilor zilnice. Medicii recomandă o disciplină riguroasă:

• Stabilirea unui program fix pentru mese.
• Consumul a cel puțin 2 litri de lichide neîndulcite pe zi.
• Limitarea cofeinei la maximum 3 căni zilnic.
• Eliminarea completă a alcoolului și a băuturilor carbogazoase.

Dieta Low-FODMAP și opțiunile medicamentoase

Un pilon important în gestionarea simptomelor este dieta Low-FODMAP. Aceasta presupune reducerea carbohidraților fermentabili care se găsesc în leguminoase, grâu, ceapă, usturoi, lactoză și îndulcitori precum sorbitolul.

În paralel, terapia medicamentoasă poate include:

• Agoniști opioizi (loperamidă): Pentru încetinirea tranzitului.
• Anticolinergice: Pentru reducerea spasmelor.
• Antagoniști ai receptorilor 5-HT3: Pentru controlul secrețiilor și al motilității.

Aceste intervenții îmbunătățesc calitatea vieții pentru 50% până la 80% dintre pacienți.