Fenomenul déjà vu: de ce avem impresia că retrăim momente din trecut. Un puzzle al memoriei si percepției

Vezi și: Sucuri sau produse de patiserie: de ce sursa zahărului contează pentru inimă. Ce alegere e mai puțin riscantă

Déjà vu este o experiență fascinantă și misterioasă, familiară pentru mulți. Acesta descrie senzația tulburătoare de retrăire a unui moment, chiar dacă mintea conștientă știe că acesta nu s-a mai întâmplat niciodată.

Derivat din termenul francez care înseamnă „deja văzut”, déjà vu afectează o parte semnificativă a populației, estimările sugerând că până la 80% dintre oameni îl pot experimenta cel puțin o dată în viață. Dar ce este mai exact acest fenomen și care sunt cauzele sale?

Teoriile din spatele Déjà Vu: o privire asupra memoriei și percepției

Experții sunt pe larg de acord că déjà vu are legătură cu memoria și procesele creierului, deși o singură cauză definitivă rămâne evazivă. Mai multe teorii convingătoare încearcă să explice fenomenul.

Una dintre principalele teorii este percepția divizată, care sugerează că creierul procesează o scenă în două etape. Prima percepție ar putea fi scurtă și incompletă, poate în timpul distragerii atenției.

Dacă o persoană întâlnește aceeași imagine câteva momente mai târziu, creierul compară cele două situații, ceea ce duce la sentimentul straniu de familiaritate. Această teorie evidențiază posibilitatea ca déjà vu să fie doar o neînțelegere între procesarea memoriei pe termen scurt și cea pe termen lung.

O altă explicație implică disfuncționalități minore ale circuitelor cerebrale. În această teorie, déjà vu apare ca urmare a unei scurte defecțiuni electrice între partea creierului care gestionează experiențele prezente și partea responsabilă de rememorarea amintirilor.

Astfel, creierul interpretează greșit un moment prezent ca fiind o amintire. Această teorie este deosebit de interesantă deoarece reflectă modul în care crizele epileptice afectează activitatea creierului, deși majoritatea persoanelor care experimentează déjà vu sunt perfect sănătoase.

O idee înrudită se concentrează pe procesarea întârziată, în care semnalul senzorial ajunge pe două căi la creier - una mai rapidă decât cealaltă. Atunci când al doilea semnal, mai lent, sosește, creierul îl poate interpreta în mod eronat ca pe un eveniment separat, provocând senzația de déjà vu.

În cele din urmă, teoria reamintirii memoriei presupune că déjà vu poate proveni din amintiri implicite - experiențe pe care o persoană le-a uitat sau nu și le poate aminti conștient. De exemplu, dacă cineva vizitează un loc nou cu un aspect similar cu o amintire uitată, creierul său poate simți familiaritatea fără a recupera sursa amintirii. Această conexiune implicită poate crea iluzia de a fi trăit deja momentul respectiv.

Foto: Freepik

Déjà Vu și sănătatea neurologică

Deși déjà vu este în general inofensiv, poate fi asociat cu anumite afecțiuni neurologice, în special epilepsia lobului temporal. Această formă de epilepsie afectează lobul temporal medial, o regiune a creierului implicată în memorie și procesarea vizuală.

Persoanele cu epilepsie pot experimenta déjà vu ca un precursor al unei crize, cunoscută sub numele de criză focală, care poate provoca simptome suplimentare, cum ar fi tulburări senzoriale, mișcări involuntare sau valuri emoționale.

În mod interesant, cercetările au arătat că persoanele care experimentează frecvent déjà vu pot avea ceva mai puțină materie cenușie - țesutul cerebral implicat în memorie, mișcare și emoții - în comparație cu cele care se confruntă rar cu acest fenomen.

La persoanele sănătoase, déjà vu ar putea crește și în condiții de stres, oboseală sau niveluri ridicate de dopamină, deoarece acești factori pot influența funcțiile de memorie și percepție ale creierului.

Citește și: Factorii vitali pentru identificarea riscului de demență înaintea simptomelor evidente. Ce spun ultimele studii

Variante de déjà vu

Deși termenul déjà vu este cel mai cunoscut, există și alte fenomene similare, fiecare descriind un tip distinct de familiaritate:

- Déjà entendu: senzația de a fi auzit ceva înainte.

- Déjà vécu: senzația de a fi trăit deja un eveniment.

- Déjà pensé: impresia de a fi gândit anterior aceeași idee.

Experiența inversă, cunoscută sub numele de jamais vu, apare atunci când o persoană găsește o situație familiară complet de nerecunoscut, deși știe că a mai întâlnit-o înainte.

Factori și declanșatori comuni

Déjà vu pare să apară mai frecvent în anumite categorii demografice. Adulții tineri, în special cei cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani, raportează episoade mai frecvente, posibil din cauza nivelului ridicat de plasticitate a creierului în această perioadă. Alți factori asociați cu déjà vu includ educația superioară, călătoriile frecvente, amintirea viselor vii și înclinațiile politice liberale.

Stresul și oboseala sunt, de asemenea, factori declanșatori comuni, deoarece perturbă căile de memorie ale creierului. În mod similar, creșterea nivelului de dopamină, fie din cauza unor afecțiuni neurologice, a medicamentelor sau a altor influențe, poate juca un rol în generarea senzației de déjà vu.

Când trebuie să ne îngrijorăm

Deși déjà vu este, în general, o experiență benignă și trecătoare, ea poate indica uneori afecțiuni medicale subiacente. Episoadele persistente sau frecvente, în special atunci când sunt însoțite de alte simptome precum contracții musculare, tulburări senzoriale sau pierderi de memorie, pot justifica evaluarea de către un neurolog.

În cazuri rare, déjà vu ar putea fi legat de demență sau de alte tulburări cognitive, intervenția timpurie fiind crucială pentru gestionarea simptomelor.

În ciuda cercetărilor aprofundate, déjà vu rămâne un fenomen misterios și intrigant. Deși majoritatea explicațiilor se referă la procesele de memorie și percepție, natura sa trecătoare face dificilă studierea sa definitivă. Cu toate acestea, cercetările continuă să exploreze modul în care funcționează memoria și de ce creierul interpretează uneori greșit prezentul ca fiind trecut.

Pentru majoritatea oamenilor, déjà vu este pur și simplu o ciudățenie ciudată, dar inofensivă, a creierului - o coliziune momentană între percepție și memorie care îi face să se întrebe pe moment: „Am mai fost aici?”