Miastenia gravis este o boală autoimună care poate pune în pericol viața pacientului. Care sunt semnele acestei afecțiuni.
Miastenia gravis este o boală autoimună care afectează comunicarea dintre nervi și mușchi. Persoanele cu această afecțiune își pierd capacitatea de controla voluntar mușchii, mai mult, ele se confruntă și cu o slăbiciune musculară și oboseală pe diferite grade de severitate.
Astfel, persoanele afectate de miastenia gravis ajung în situația în care nu își pot mișca mușchii ochilor, feței, gâtului și membrelor. Boala este una neuromusculară și poate dura toată viață, iar tratamentul vizează remedierea simptomelor.
Deși nu se cunoaște cu exactitate cauza care duce la această boală autoimună, care este generată de o producție de anticorpi care se interpun între componentele plăcii motorii și fie distrug, fie blochează receptorii acetilcolinei, se consideră că apariția bolii nu este nici de natură genetică, nici infecțioasă.
De altfel, în cazul unor persoane diagnosticate cu miastenia gravis s-a putut identifica un timus mărit de volum sau chiar o tumoră a timusului.
Timusul este un mic organ din partea superioară a pieptului și face parte din sistemul limfatic. Acesta produce celulele albe din sânge care luptă împotriva infecțiilor.
Miastenia gravis, de cele mai multe ori, afectează femeile cu vârste între 20 și 40 de ani, respectiv bărbați de peste 50 de ani, iar unul din 10 cazuri apare la adolescenți și mai rar la copii.
Printre factorii care pot crește riscul de apariție al mianstenia gravis se numără:
- istoricul medical al altor boli autoimun, precum artrita reumatoidă și lupusul
- infecțiile
- medicația pentru tratarea malariei, aritmiilor cardiace sau a cancerului
- intervenții chirurgicale
- afecțiuni ale tiroidei.
Având în vedere numărul mare de grupe musculate, simptomatologia este una complexă.
Astfel, simptomele inițiale ale miastenia gravis apar adesea brusc. Boala face ca mușchii să devină mai slăbiți în timpul unei activități fizice, însă forța musculară revine după o pauză în care vă odihniți.
De reținut că intensitatea slăbiciunii musculare se poate schimba de la o zi la alta, dar și pe parcursul zilei.
Simptomele miastenia gravis includ:
- vedere dublă
- pleoape căzute
- dificultăți de vorbire, de mestecare sau de înghițire
- dificultate în mișcarea gâtului
- slăbiciune a membrelor
- dificultăți de mers.
În cazuri rare, miastenia gravis poate afecta și mușchii respiratori, fapt ce poate duce la dificultăți de respirație sau chiar la probleme grave de respirație, arată Cleveland Clinic.
Vezi și: Primul caz de Alzheimer la un pacient tânăr. A fost nevoit să abandoneze școala
Diagnosticul miastenia gravis se pune în urma evaluării istoricului medical, propriu, dar și familial, a unui examen fizic și neurologic, precum și o serie de teste privind prezența autoanticorpilor.
În cadrul testului neurologic se evaluează parametri legați de:
- reflexe
- tonusul muscular
- forța musculară
- sensibilitatea senzitivă și motorie
- gradul de coordonare
- echilibru.
De asemenea se efectuează testul cu gheață, adică în cazul în care pacientul se prezintă la medic cu pleoapa căzută i se va plasa un pachet cu gheață pe zona afectată, iar acesta va sta cu ochii închiși într-o cameră întunecară.
Dacă pleoapa se mențină căzută și după aplicarea gheții și odihna oculară, este foarte posibil ca pacientul să aibă miastenia gravis.
Totodată se vor efectua teste de sânge pentru detectarea autoanticorpilor. 85% dintre persoanele cu miastenia gravis au un nivel neobișnuit de ridicat al receptorilor de acetilcolină în sânge.
Alte investigații pe care le recomandă specialiștii sunt:
- investigațiile imagistice, CT sau RMN, pentru a verifica eventualele probleme la nivelul glandei timus, precum tumorile
- electromiograma, se măsoară activitatea electrică a muchilor și nervilor.
Miastenia gravis poate duce la depresie, prin privarea de activități pe care pacientul le îndrăgea, din cauza slăbiciunii și a oboselii.
De asemenea, unii dintre pacienții diagnosticați cu miastenia gravis au nevoie de tratament pentru a putea respira, motiv pentru care se consideră că această boală le poate pune viața în pericol.
În ceea ce privește tratamentul miastenia gravis, în cele mai multe cazuri acesta va fi pe viață și vizează în primul rând remedierea simptomatologiei.
Tratamentul include:
- medicație. Inhibitorii de colinesterază (anticolinesterază) stimulează semnalele dintre nervi și mușchi pentru a îmbunătăți forța musculară. Imunosupresoarele, inclusiv corticosteroizii, diminuează inflamația și reduc producția de anticorpi anormali de către organism.
- tratament intravenos. Pacientul va primi perfuzii intravenoase cu schimb de plasmă (plasmafereză), o perfuzie care elimină anticorpii anormali din sânge; administrare de imunoglobuline; administrare de proteine modificate biologic, anticorpi monoclonali, proteine care suprimă un sistem imunitar hiperactiv.
- intervenție chirurgicală. Se elimină chirurgical glanda timus. Chiar dacă testele nu au indicat o problemă la nivelul glandei timus, eliminarea acestea poate să îmbunătățească simptomele, în unele dintre cazuri.
Epuizarea poate persista până la un an după un accident vascular tranzitoriu, mai ales la persoanele cu anxietate sau depresie anterioară.
Noi descoperiri privind riscul de Parkinson prin pierderea auzului. Cu fiecare 10 decibeli pierduți, riscul de Parkinson crește cu 57%
Somnul prelungit poate accelera îmbătrânirea creierului și crește riscul de demență.
Obiceiul care triplează riscul de moarte. Îți fură ani de viață.
Cea mai banală infecție care îți devorează creierul. Duce la Alzheimer.
Un simplu examen ocular ar putea deveni cheia diagnosticării bolii Parkinson înainte de apariția simptomelor motorii.
O simplă fotografie a ochilor poate detecta Alzheimer cu 10 ani înainte. Descoperirea care schimbă totul!
