Operație revoluționară la pacienți paralizați complet, le reface mobilitatea în mâini și în cot

13 adulți tineri cu tetraplegie – paralizie completă a membrelor superioare și inferioare - sunt capabili să se hrănească, să țină în mână în pahar cu apă, să se spele pe dinți și să scrie ca rezultat al unei intervenții chirurgicale revoluționare care conectează nervii funcționali cu nervii răniți, pentru a le restabili puterea în mușchii paralizați. Operația a dus la recâștigarea mișcării și a funcționării mânilor și coatelor lor, arată un studiu realizat pe cea mai mare serie de cazuri la persoanele cu tetraplegie, și care a fost publicat în The Lancet.

16 pacienți operați, 13 cu rezultate excepționale

Primul astfel de caz a fost operat în 2012. A fost vorba de un pacient de 21 de ani care și-a fracturat coloana vertebrală la gât, după ce a sărit în apă de la mare înălțime și s-a lovit cu capul de un banc de nisip. În urma accidentului, el rămâsese cu o tetraplegie, dar operația de triplu transfer de nervi (combinată cu fizioterapie timp de doi ani) care nu mai fusese făcută vreodată pe vreun pacient, l-a ajutat să își recăpătase mobilitatea în mâini și coate. Cazul lui a fost prezentat în The Lancet în 2014.

Ulterior, însă, cercetătorii australieni au continuat seria de intervenții. În total, 16 pacienți cu vârsta medie de 27 de ani și cu fracturi de coloană cervicală între C5-C7, au fost operați la mai puțin de 18 luni după accident, dar doar pentru 13 dintre ei s-au obținut rezultate.
În timpul operației, chirurgii australieni au atașat nervi funcționali deasupra leziunii nervilor spinali paralizați. La doi ani după operație și după o fizioterapie intensă, participanții implicați în studiu au reușit să-și atingă fața cu mâna și să-și deschidă mâna pentru a prinde, ridica și manipula obiecte. Restaurarea extensiei cotului a îmbunătățit capacitatea acestora de a propulsa scaunul rulant, de a se îmbrăca singuri și de a se transfera în pat sau în mașină, fără ajutor.

Transfer de nervi și de tendoane

Ei pot îndeplini sarcini de zi cu zi în mod independent, cum ar fi hrănirea, spălarea pe dinți și pe cap, se pot machia, pot scrie, manipulează bani și cardurile de credit și utilizează instrumente și dispozitive electronice.

La 10 participanți, transferurile nervoase au fost combinate în mod unic cu transferuri de tendoane care permit realizarea diferitelor stiluri de reconstrucție în fiecare mână. Transferurile nervoase au restabilit mișcarea mai naturală și controlul mai bun al motorului într-o singură mână, iar transferurile de tendoane au restabilit mai multă putere și capacitate mare de a ridica în cealaltă mână.

Deși este un studiu mic, cercetătorii spun că transferurile nervoase sunt un progres major în restabilirea funcției din mână și din braț, și oferă o altă opțiune sigură, de încredere, chirurgicală pentru persoanele care trăiesc cu tetraplegie.

Cu toate acestea, patru transferuri nervoase au eșuat la trei dintre participanții la studiu (din cei 16 incluși inițial în studiu), iar autorii au concluzionat că vor fi necesare mai multe cercetări pentru a determina care sunt cei mai buni candidați pentru aplicarea chirurgiei de transfer nervos și pentru a reduce la minimum incidența eșecului.

„Pentru persoanele cu tetraplegie, îmbunătățirea funcției de mână este singurul obiectiv cel mai important. Noi credem că operația de transfer nervos oferă o nouă opțiune interesantă, dând persoanelor cu paralizie posibilitatea de a recâștiga funcțiile din braț și din mână pentru a îndeplini sarcinile de zi cu zi și pentru a le oferi o mai mare independență și capacitatea de a participa mai ușor la viața de familie și de a munci", a explicat Dr. Natasha van Zyl de la Austin Health din Melbourne, Australia, care a condus cercetarea.

„Mai mult, am arătat că transferurile de nervi pot fi combinate cu succes cu tehnicile tradiționale de transfer de tendon pentru a maximiza beneficiile. Atunci când mișcările de a apuca și a prinde au fost restabilite folosind transferuri nervoase într-o mână, și transferuri de tendon în celalaltă, participanții au arătat că le-au plăcut diferențele de mobilitate dintre cele două mâni și că nu ar alege să aibă două mâini reconstruite în același mod".

Refacerea mobilității presupune fizioterapie intensivă

În mod tradițional, funcția membrelor superioare era reconstituită cu ajutorul unei intervenții chirurgicale de transfer al tendonului, în timpul căreia mușchii care încă lucrează, dar sunt destinați unei alte funcții, sunt rearanjați chirurgical pentru a face munca mușchilor paralizați. În schimb, transferurile nervoase permit reanimarea directă a mușchiului paralizat în sine și pot reînsufleți mai mult de un mușchi, la un moment dat, și au o perioadă mai scurtă de imobilizare după intervenție chirurgicală (10 zile într-o orteză, la 6-12 săptămâni într-o fașă pentru un transfer nervos de extensie a cotului).

Participanții au suferit transferuri nervoase unice sau multiple în unul sau ambele membre superioare pentru a restabili extensia cotului, a apuca, a strânge și a deschide mâna. Aceasta a implicat prelevarea nervilor funcționali de la alți mușchi de deasupra leziunii coloanei vertebrale și atașarea lor la nervii musculaturii paralizați de sub fractura coloanei, pentru a restabili controlul voluntar și reanimarea mușchiului paralizat.

De unde au fost prelevați nervii transplantați

De exemplu, chirurgii au selectat nervi care alimentează mușchiul teresului minor de la umăr și l-au atașat la nervul care alimentează tricepsul și care activează mușchii care extind (îndreaptă) cotul. Pentru a restabili apucarea și prinderea în nervul de la mușchiul extensor al încheieturii mâinii, acesta a fost transplantat dintr-o ramură a nervului median care alimentează mușchii adânci de pe antebraț.

În total, au fost efectuate 59 de transferuri nervoase la 16 participanți (13 bărbați și 3 femei, 27 membre operate). La 10 participanți (12 membre), transferurile nervoase au fost combinate cu transferul tendoanelor pentru a îmbunătăți funcția mâinii.

Participanții au efectuat evaluări cu privire la nivelul lor de independență legat de activitățile de viață cotidiană (de exemplu, îngrijirea de sine, toaletă, funcția membrelor superioare, puterea musculară, puterea de apucare și apăsare și capacitatea de deschidere a mâinii) înainte de operație, la un an după operație și doi ani mai târziu. Pentru doi dintre participanți urmărirea u a mai fost posibilă, iar un al treilea a decedat (fără legătură cu operația).

În ciuda acestor realizări, chirurgia de transfer nervos are încă unele limitări. Pentru cele mai bune rezultate, transferurile nervoase ar trebui să fie efectuate în mod ideal în 6-12 luni de la accident. În plus, poate dura câteva luni de zile după transferul nervos până când nervul din mușchiul paralizat renaște și până să apară o nouă mișcare, și ani până la atingerea puterii maxime. Totuși, autorii observă că unul dintre beneficiile transferurilor nervoase este că majoritatea mișcărilor care nu au fost restaurați cu succes de transferurile nervoase pot fi în continuare restaurați folosind transferuri de tendoane.

Discutând implicațiile constatărilor într-un comentariu atașat studiului, dr. Ida Fox de la Universitatea Washington din SUA scria: „Celulele stem și neuroprostezele ar putea schimba peisajul medicinii regenerative în viitor. Deocamdată, transferurile nervoase sunt un mod eficient din punct de vedere al costului pentru a restabili mișcarea într-un membru paralizat. În timp ce transferurile de nervi sunt implementate și utilizările lor adaptate, cercetarea continuăși atentă a rezultatelor - incluzând compararea rezultatelor transferului nervului față de cel de tendon-, unde transferurile nervoase produc cele mai mari îmbunătățiri funcționale și timpii optimi pentru o intervenție chirurgicală după accidentare - este de o importanță majoră pentru avansarea în domeniu. De asemenea, este necesară studierea detaliată a motivelor pentru eșecul transferului nervos, precum și îmbunătățirea înțelegerii efectelor factorilor biopsihosociali (inclusiv accesul la informație și îngrijire, pregătirea psihologică, sprijin) pentru luarea deciziilor în cazul unui pacient și a rezultatelor obținute".