Parkinson: noi direcții în tratament. Substanța chimică cu rol important

Parkinson, substanță chimică. O echipă de cercetători de la Universitatea Yale a analizat relația dintre substanțele chimice dopamina și acetilcolina și au descoperit că de acestea două devine dependentă funcția motorie la bolnavii de Parkinson, se arată într-un comunicat al Universității Yale.

Parkinson, substanță chimică: ce se știa despre dopamină

Conform sursei citate, tratamentele pentru boala Parkinson s-au concentrat cel mai recent asupra creșterii dopaminei, un mesager chimic în creier care afectează comportamentele de recompensă și motivație, dar și de mișcare.

La pacienții cu boala Parkinson, celulele nervoase care produc dopamina mor lent, iar pierderea dopaminei duce la mișcări mai lente, tremururi de repaus și alte simptome care se agravează în timp. Ca tratament, medicii cresc nivelul de dopamină din striatum, o porțiune a creierului responsabilă de învățarea motorie.

Tratamentele medicale nu iau în considerare efectele bolii asupra unui alt neurotransmițător, acetilcolina. Cercetătorii credeau că atunci când nivelurile de dopamină scad, nivelurile de acetilcolină cresc. Însă, relația dintre cele două nu a fost analizată științific, deși, se arată în comunicatul universității, acetilcolina ar juca un rol în crearea unei tulburări de mișcare numită diskinezie care se dezvoltă la majoritatea pacienților după mai mulți ani de tratament cu dopamină.

Parkinson, substanță chimică: teste pe șoareci

Ca să analizeze relația dintre cele două substanțe, Nigel S. Bamford, autorul principal al studiului, și echipa de cercetare au făcut teste pe șoareci sănătoși și pe șoareci modificați genetic ca să aibă Parkinson și scăderi progresive ale nivelurilor de dopamină.

La rozătoarele sănătoase, cercetătorii au observat că raportul dintre dopamină și acetilcolină rămâne în echilibru, iar schimbările mici în aceste substanțe chimice nu influențează în mod semnificativ funcția motorie. În schimb, la celelalte rozătoare, reducerea dopaminei scade activitatea unei mici populații de celule din striatum care sunt responsabile pentru producerea acetilcolinei.

"În timp ce concentrațiile dopaminei și acetilcolinei scad, echilibrul dintre acești doi neurotransmițători se schimbă pentru a favoriza acetilcolina. În aceste condiții, Bamford și co-autorii studiului au aflat că funcția motorie în parkinsonism devine dependentă atât de dopamină, cât și de acetilcolină. Aceste descoperiri sugerează că tratarea parkinsonismului poate necesita terapii specifice care să restabilească echilibrul între aceste două substanțe chimice, în loc să se concentreze exclusiv pe dopamină", se mai precizează în comunicat.

Studiul este publicat în revista Neuron. Poate fi citit AICI.