Genunchii încep să doară la urcatul scărilor, la mers sau după o zi lungă? Nu înseamnă neapărat că „e de la vârstă”. Osteoartrita este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerilor de genunchi, iar vestea bună este că există leac.
Osteoartrita nu este inevitabilă odată cu înaintarea în vârstă - chiar dacă vârsta crește riscul, stilul de viață și sănătatea articulațiilor contează.
Mușchii puternici ai picioarelor protejează genunchii și pot contribui la reducerea durerii și la îmbunătățirea mobilității.
Kilogramelor în plus le revine un rol important: pierderea a 4,5 kilograme poate reduce cu aproximativ 18 kilograme presiunea exercitată asupra genunchiului la fiecare pas, potrivit explicațiilor oferite de dr. Abby Cheng.
Alergarea nu trebuie automat eliminată: activitatea fizică, inclusiv alergarea, poate face parte dintr-un stil de viață care protejează articulațiile, dacă este adaptată persoanei și situației sale medicale.
Pentru mulți oameni, durerea de genunchi devine o problemă atât de obișnuită încât ajung să o considere inevitabilă. O scară urcată cu dificultate, rigiditatea de dimineață, senzația că articulația „nu mai merge ca înainte” sau durerea după o plimbare pot fi puse pe seama vârstei ori a efortului.
Una dintre explicațiile posibile este osteoartrita genunchiului, o afecțiune în care structurile care ajută articulația să se miște lin se degradează progresiv.
Într-un genunchi sănătos, cartilajul acoperă suprafețele osoase și contribuie la mișcarea lină și la protejarea articulației. Pe măsură ce cartilajul se subțiază și se deteriorează, pot apărea durere, rigiditate și limitarea mobilității.
Iar efectele nu se opresc la genunchi. Durerea poate schimba felul în care o persoană se mișcă, cât de mult face sport și chiar activitățile pe care le mai poate desfășura zi de zi.
„Osteoartrita poate provoca dureri și rigiditate la nivelul genunchiului, ceea ce poate afecta negativ nivelul de activitate al unei persoane, riscul de cădere, starea de spirit și calitatea generală a vieții”, a explicat dr. Abby Cheng, chirurg ortoped la Facultatea de Medicină a Universității Washington din St. Louis, specializată și în fiziatrie, adică în tratamentul nechirurgical și recuperarea persoanelor cu afecțiuni precum artrita.
Când fiecare pas doare, tentația este să ne mișcăm din ce în ce mai puțin. Problema este că acest cerc vicios poate slăbi musculatura și poate reduce și mai mult capacitatea de a face mișcare.
În plus, limitarea activității fizice poate avea consecințe asupra sănătății generale. Nivelurile reduse de activitate fizică sunt asociate cu un risc mai mare pentru numeroase boli cronice, inclusiv boli cardiovasculare, diabet și anumite tipuri de cancer.
Durerea și dificultățile de mobilitate pot avea și un impact economic: zilele de concediu medical sau absențele de la serviciu pot însemna venituri pierdute, mai ales atunci când afecțiunea devine persistentă.
Osteoartrita este extrem de răspândită. În Statele Unite, peste 30 de milioane de adulți suferă de o formă a acestei boli, iar genunchiul se numără printre articulațiile cel mai frecvent afectate.
Deși este adesea asociată cu vârsta înaintată, problema nu îi privește exclusiv pe vârstnici. Aproximativ jumătate dintre cazurile de osteoartrită apar la persoane aflate la vârsta la care încă muncesc.
Asta înseamnă că sănătatea genunchilor poate deveni importantă cu mult înainte ca cineva să se considere „bătrân”.
Nu există o singură cauză care să explice apariția osteoartritei. Mai mulți factori pot contribui la deteriorarea articulației.
Potrivit dr. Cheng, printre factorii care cresc riscul de osteoartrită a genunchiului se numără:
musculatura slabă a picioarelor;
supraponderalitatea și obezitatea;
înaintarea în vârstă;
sexul feminin;
antecedentele de leziuni la nivelul genunchiului;
istoricul familial de osteoartrită.
Așadar, o persoană poate avea o predispoziție genetică, dar asta nu înseamnă că evoluția este „scrisă în piatră”.
Este una dintre cele mai comune idei: „Dacă mama sau bunica a avut artroză, sigur voi avea și eu”.
Realitatea este mai nuanțată.
„Unii oameni cred că, deoarece un părinte sau un bunic a suferit de osteoartrită, vor dezvolta și ei această afecțiune. Și, deși este adevărat că osteoartrita poate fi ereditară, asta nu înseamnă că nu există nimic ce poate face o persoană pentru a-și reduce cu succes riscul de a o dezvolta”, a spus Cheng, conform Medical Xpress.
Cu alte cuvinte, genele pot conta, dar comportamentele și factorii modificabili contează și ei.
Unul dintre lucrurile importante pe care le putem face pentru genunchi este să ne menținem musculatura picioarelor puternică.
În special musculatura coapselor are un rol important în susținerea și controlul articulației. De aceea, exercițiile de întărire musculară sunt frecvent incluse în planurile de tratament pentru persoanele cu osteoartrită.
Mișcarea trebuie însă adaptată fiecărei persoane. Dacă există durere persistentă, limitarea mobilității sau o leziune anterioară, un medic, kinetoterapeut sau fizioterapeut poate ajuta la alegerea exercițiilor potrivite.
Unul dintre cele mai spectaculoase exemple oferite de dr. Cheng arată cât de mult se poate schimba solicitarea asupra genunchilor printr-o scădere relativ modestă în greutate.
În cazul unei persoane supraponderale, pierderea a 10 livre, adică aproximativ 4,5 kilograme, reduce presiunea exercitată asupra genunchilor cu aproximativ 40 de livre, adică 18 kilograme, la fiecare pas.
Este o diferență care se repetă pas după pas, zi după zi.
De aceea, chiar și o scădere moderată în greutate poate fi relevantă pentru o persoană care are osteoartrită și exces ponderal. Nu este nevoie ca obiectivul să fie o transformare spectaculoasă peste noapte.
Alimentația este o altă piesă a puzzle-ului.
Dr. Cheng recomandă orientarea către mai multe alimente de origine vegetală și reducerea alimentelor ultraprocesate sau foarte bogate în zahăr. O alimentație bazată mai mult pe cereale integrale, fructe și legume și mai puțin pe produse procesate și rafinate poate contribui la un profil alimentar mai sănătos.
Inflamația este una dintre componentele implicate în simptomele unor afecțiuni articulare, iar o alimentație de calitate poate susține sănătatea generală și controlul greutății.
Important: dieta nu „reconstruiește” cartilajul distrus și nu vindecă osteoartrita, dar poate face parte dintr-o strategie mai largă de gestionare a bolii.
Există o idee foarte răspândită potrivit căreia alergarea „distruge genunchii”.
Lucrurile nu sunt atât de simple.
Activitatea fizică este una dintre măsurile importante pentru menținerea sănătății articulațiilor, iar alergarea nu trebuie considerată automat interzisă pentru toată lumea. Tipul, intensitatea și volumul exercițiilor trebuie însă adaptate în funcție de starea articulațiilor, nivelul de pregătire și eventualele leziuni existente.
Pentru cineva cu dureri importante sau cu osteoartrită diagnosticată, un plan individualizat este mult mai util decât regula generală „alergarea este bună” sau „alergarea este rea”.
Tratamentul nu este identic pentru toată lumea. În funcție de simptome și de severitatea bolii, medicii pot recomanda mai multe strategii.
Printre abordările utilizate se numără:
Exercițiile pentru întărirea musculaturii. Consolidarea mușchilor coapselor și îmbunătățirea mobilității pot ajuta la controlul simptomelor și la funcționarea mai bună a articulației.
Ortezele pentru genunchi. În anumite situații, acestea pot contribui la susținerea articulației și la reducerea simptomelor.
Medicamentele antiinflamatoare. Pot fi utilizate pentru controlul durerii și inflamației, atunci când sunt potrivite pentru pacient. Ele nu trebuie luate pe termen lung fără recomandare medicală, deoarece pot avea contraindicații și efecte adverse.
Injecțiile. În anumite cazuri, medicul poate lua în calcul injecțiile intraarticulare, inclusiv cele cu corticosteroizi. Alegerea depinde de situația individuală.
Intervenția chirurgicală. Atunci când durerea și limitarea funcției devin severe și tratamentele nechirurgicale nu mai sunt suficiente, poate fi luată în calcul operația de înlocuire a genunchiului.
Unul dintre cele mai importante lucruri în osteoartrită este să nu se ajungă la situația în care persoana își limitează treptat toate activitățile din cauza durerii.
Un specialist poate ajuta la construirea unui plan care să includă mișcare, controlul greutății, alimentație și, atunci când este necesar, tratament medicamentos sau alte intervenții.
Mai mult, profesioniștii din domeniul sănătății pot direcționa pacienții către programe și resurse care îi ajută să transforme recomandările medicale în obiceiuri pe termen lung.
Pentru că o recomandare bună nu este neapărat cea mai complicată, ci cea pe care o persoană o poate respecta constant.
Poate părea paradoxal, dar protejarea genunchilor nu înseamnă să îi ținem nemișcați.
În lipsa unei contraindicații medicale, activitatea fizică regulată poate ajuta la menținerea forței musculare, a mobilității și a unei greutăți sănătoase. Important este ca efortul să fie progresiv și adaptat.
Pentru persoanele care au deja simptome, durerea severă, umflarea persistentă, instabilitatea articulației sau dificultatea de a călca pe picior sunt motive pentru o evaluare medicală.
Poate cea mai bună veste este că multe dintre măsurile folosite pentru controlul osteoartritei sunt și măsuri care pot contribui la reducerea riscului de apariție.
Mișcarea regulată, menținerea unei greutăți sănătoase, dezvoltarea musculaturii picioarelor și o alimentație echilibrată sunt obiceiuri care susțin nu doar genunchii, ci și sănătatea întregului organism.
Iar prevenția nu trebuie să înceapă cu schimbări radicale.
Uneori, diferența este făcută de lucruri aparent mici, dar repetate suficient de mult timp: mers pe jos, exerciții de forță, mai multe legume și cereale integrale în alimentație, mai puține produse ultraprocesate și menținerea greutății într-un interval sănătos.
Osteoartrita poate fi o boală cronică, dar diagnosticul nu înseamnă că o persoană trebuie să renunțe la activitățile care îi plac sau să accepte pur și simplu durerea.
Există metode de reducere a simptomelor, strategii pentru îmbunătățirea mobilității și opțiuni de tratament care pot fi adaptate de la un pacient la altul.
Iar dacă există un mesaj important de reținut, acesta este simplu: faptul că osteoartrita poate avea o componentă ereditară nu înseamnă că suntem lipsiți de control asupra riscului nostru.
Genunchii nu pot fi protejați printr-un singur „truc”, însă un stil de viață activ, o greutate sănătoasă, o alimentație echilibrată și intervenția medicală atunci când apar simptomele pot face o diferență reală asupra mobilității și calității vieții.
Ce este meniscul și ce rol joacă. În cât timp trebuie intervenit dacă se rupe meniscul și ce se poate întâmpla dacă nu o tratezi la timp.
Când este indicată mobilizarea piciorului în cazul rupturii de menisc. Cât de importantă este această tehnică de tratament.
O simplă alunecare pe gheață te poate trimite la camera de gardă, iar consecințele sunt însemnate.
Medicul ortoped Liviu Ojoga ne-a spus totul despre luxația de umăr. Ce presupune tratamentul și cât durează recuperarea.
Află mai multe despre anatomia genunchiului și rolul pe care îl are meniscul, alături de cauzele pentru care acesta este deseori afectat.
Acest tratament vindecă osteoartita genunchiului. Are efect major.
Ce implică planul de prevenție a spondilozei. Care sunt factorii de risc ai acestei afecțiuni.
Medicul Răzvan Ionuț Dragomir ne-a vorbit despre ruptura de menisc și care sunt șansele sale de vindecare.
