Frica de înălțime sau acrofobia poate afecta până la 6% dintre oameni. Femeile sunt mai predispuse la această fobie.
Frica de înălțime sau acrofobia este o afecțiune mentală în care o persoană se confruntă cu o frică intensă de înălțimi. Pentru unele persoane, care au locuit la etajul trei, de exemplu, și o simplă urcare la etajul următor poate să îi creeze o senzație de nesiguranță.
Acrofobia este o tulburare de anxietate, persoana experimentând o frică intensă și anxietate atunci când se gândește la înălțimi mari sau este poziționată la o înălțime semnificativă. Cei care suferă de acest tip de fobie evită de cele mai multe pri situații sau locurile care implică înălțimi, cum ar fi un zbor cu parapanta ori un salt cu parașuta.
Dacă senzația de teamă este una firească pentru cea mai mare parte a oamenilor, unii fiind mai precauți decât de obicei când vine vorba de înălțimi, pentru cei care suferă de ”rău de înălțime” experiența este una de frică intensă și nerezonabilă, lucru care se poate reflecta în activitățile de zi cu zi: frică atunci când este vorba de statul lângă un balcon sau parcarea unei mașini într-o parcare cu mai multe etaje.
Ca și alte fobii, cea de înălțime poate afecta pe oricine, la orice vârstă. Acestea sunt susceptibile de a se dezvolta la copii și devin evidente la adolescenți și adulți tineri, femeile aflându-se printre cele mai predispuse.
Tipurile de înălțimi sau de situații de care se pot teme persoanele cu acrofobie includ:
- urcarea unui tronson de scări
- a fi pe o scară
- utilizarea unei parcări cu mai multe niveluri
- fiind pe sau trecând peste un pod
- a fi pe un rollercoaster
- stând lângă un balcon sau în vârful unei clădiri
- privind pe fereastra unei clădiri înalte.
Principalul simptom al acrofobiei este senzația de anxietate intensă și frica de înălțime. Unele persoane se tem de un pod înalt, în timp ce altele de o banală scară. Simptomele acrofobie se împart în simptome psihologice și simptome fizice.
Simptomele psihologice sunt următoarele:
- senzația de teamă și anxietate intensă atunci când vă gândiți, priviți sau vă aflați în locuri înalte
- teama că se va întâmpla ceva neplăcut într-un loc înalt, cum ar fie căderea sau rămânerea în capcană într-un loc înalt
- simțirea unei dorințe puternice de a evada dacă vă aflați într-un loc la înălțime.
Simptomele și semnele fizice sunt:
- experimentarea unei bătăi rapide a inimii atunci când vă gândiți sau vă uitați la înălțimi
- senzația de amețeală și amețeala atunci când vă gândiți sau priviți la înălțimi
- senzația de greață
- tremurături
- dificultăți de respirație.
Cercetătorii nu sunt siguri de cauzele acrofobiei, dar cred că aceasta poate proveni de la preocuparea umană și naturală de a a nu cădea de la înălțime și de a ne răni. Gândul și îngrijorarea cu privire la posibila durere în cazul căderii ar putea contribui la dezvoltarea acestei fobii.
De asemenea, mai cred cercetătorii, o experiență negativă sau traumatizantă care a implicat o astfel de înălțime poate contribui la dezvoltarea acrofobiei.
Ce este neofobia la copii și când se manifestă. Dr. Tranulis: Trebuie schimbat încetul cu încetul
Existența mai multor tipuri de fobii cu manifestări apropiate fac ca uneori ce de înălțime să fie greu de diagnosticat corect. Astfel, persoanele care au acrofobie se tem, în general, de mai multe tipuri de înălțime sau de locuri înalte. Există și alte fobii care se caracterizează prin teama de o situație care se întâmplă să implice o înălțime semnificativă, dar înălțimea nu este aspectul principal al fricii.
De exemplu, dacă aveți o frică intensă de zborul cu avionul (care se întâmplă la o înălțime semnificativă) în mod specific, este posibil să aveți aerofobie, frica de zbor, și nu acrofobie.
Dacă vă confruntați cu o frică intensă care vă limitează viața și experiențele, este important să vă consultați medicul pentru a putea obține un diagnostic și un tratament adecvat.
De altfel, acrofobia este una dintre cele mai frecvente fobii. Aproximativ 3% până la 6% dintre oameni au acrofobie.
Frica de înălțime sau acrofobia se diagnostichează printr-o serie de întrebări privind istoricul persoanei, experiențele și simptomele pe care aceasta le prezintă.
În general, acrofobia are cel puțin patru criterii de diagnosticare, printre care:
- frica intensă și nerezonabilă
- anxietatea anticipativă
- evitarea lucrurilor de care se teme persoana
- interferența fobiei cu activitățile de zi cu zi.
Frica de înălțime sau acrofobia poate fi tratată prin psihoterapie, cum ar fi terapia de expunere, terapia de expunere la realitatea virtuală și/sau terapia cognitiv-comportamentală.
Uneori pacienții au nevoie și de medicamente care să le amelioreze temporar simptomele de frică și anxietate pentru a face față fricii în timp ce participă la terapie, notează Cleveland Clinic.
Un studiu arată că unele obiceiuri zilnice pot îmbunătăţi semnificativ sănătatea mintală. Cum e posibil și ce trebuie să faci.
Autismul este o tulburare cu o gamă largă de manifestări și severități,, iar unele semne pot apărea chiar din primele luni de la naștere.
Controlul emoțiilor intense este esențial pentru menținerea bunăstării mintale și emoționale.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
Acest lucru ne îmbătrânește prematur. Accelerează degradarea întregului organism. În plus, duce la apariția bolilor cronice.
Ce se întâmplă când ții doliu. Impactul tulburător pe care îl are asupra creierului.
Gestionarea anxietății implică înțelegerea simptomelor și aplicarea unor strategii care promovează bunăstarea mentală.
Un studiu recent aduce în discuție eficacitatea terapiei cu realitate virtuală în tratarea tulburării depresive majore.
În lumea relațiilor și a vieții sociale, tulburarea de personalitate evitantă poate construi bariere invizibile, dar profunde.
De ce unele persoanele nu vor cont pe rețelele sociale. Acest lucru poate indica anumite afecțiuni psihice.
Legătura dintre animalele de companie și sănătatea mintală oferă perspective interesante asupra riscurilor psihice.
Descoperă de ce creierul este responsabil pentru o activitate metabolică considerabilă și ce poți face să previi declinul cognitiv.
