Vocea interioară a fiecăruia dintre noi poate fi „perieten sau dușman”. Un psiholog explică de ce apar conflictele interioare ale unei persoane și ce resorturi are.
Fiecare dintre noi are capacitatea de a-și construi propriul echilibru al vieții. Avem această resursă de la natură. Însă în plan concret, avem liberul arbitru, care ne pune în față deseori criterii pe care ne e greu să le respingem, înaintea unei alegeri pe care o facem. Ceea ce face această diferențiere este cumulul de factori mentali, emoționali, atitudinali, de model de viață, experiențe trăite etc.
În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, unul dintre acești factori, mai des „vehiculat” în interiorul ființei noastre, este conflictul de valori. Acesta constituie o adevărată provocare pentru menținerea stării de bine și mai ales a respectului de sine.
„Să luăm spre exemplu valorile: corectitudinea, iubirea și abilitatea de atingere a obiectivelor. Teoretic, corectitudinea nu ar avea nevoie de grade de comparație, dar practic sunt contexte în care omul este provocat să fie «mai corect» cu cineva decât cu altcineva sau «mai corect» într-un context decât în altul. Acest grad de comparație apare în două situații: când emoționalul devine prioritar și când interesul (atingerea obiectivului) este pus înaintea corectitudinii. De exemplu: «aș vrea să fiu corect cu X și Y, dar îi acord circumstanțe atenuante lui X pt că e». Aici apare conflictul de valori corectitudine-iubire. Sau: «aș vrea să fiu corect și să aplic aceeași atitudine și lui X și lui Y, dar de la X am ceva de obținut acum, deci fac rabat de la propria decizie privind corectitudinea». Acesta este un exemplu de conflict de valori corectitudine-atingere obiectiv/interes”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodată, specialistul afirmă că, cu cât suntem mai dispuși să ne încălcam o valoare în favoarea alteia și nu rezolvăm acest conflict interior, cu atât respectul de sine scade, apoi scade încrederea, apoi scad energia și motivația.
1. Observăm intenția pozitivă a fiecărei valori. „Din ce motiv este important pentru mine să-i «favorizez» pe cei pe care-i iubesc? De obicei sunt motivații ca: să nu mă simt vinovat mai târziu, să nu le pierd iubirea, să-i văd fericiți, să mă simț util pentru ei, sunt dator/responsabil pentru fericirea sau bunăstarea lor etc.
Din ce motiv este important pentru mine să fiu corect? De cele mai multe ori, răspunsul este: pentru că și eu îmi doresc să fiu tratat corect”, explică psihologul.
2. Cum pot gândi diferit pentru ca ambele beneficii ce decurg din cele două valori să fie prezente în viață mea? „Fericirea celor dragi mie este bine să includă și o concepție sănătoasă și echilibrată despre viață, lucru ce include și aspecte ce țin de aplicarea corectitudinii”, spune specialistul.
3. Ce pot face diferit pentru că ambele beneficii ce decurg din cele două valori să fie prezente în viață mea? „Pot să contribui în continuare la fericirea celor dragi, explicându-le în prealabil, în momente de liniște și bună comunicare, cât de importantă este pentru mine păstrarea corectitudinii și cum înțeleg eu aplicarea ei, chiar dacă este vorba despre ei. Mai mult, exersarea corectitudinii chiar și pe ei, îi va putea antrena pentru viață în a fi corecți și în a-și cere la rândul lor dreptul la corectitudine”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
Află cum să recunoști semnele și simptomele dislexiei și cum poate fi diagnosticată această tulburare de învățare.
Tratamentele incorecte pentru depresie pot agrava starea pacienților. Când ajungem, de fapt, la psihiatru.
Cât de frecventă este bipolaritatea și cum ne afectează.
Descoperă de ce creierul este responsabil pentru o activitate metabolică considerabilă și ce poți face să previi declinul cognitiv.
De ce auzi o voce în cap când citești sau vrei să dormi. De ce apare și cum scapi de ea. Când devine o problemă reală.
Acest lucru ne îmbătrânește prematur. Accelerează degradarea întregului organism. În plus, duce la apariția bolilor cronice.
Utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la dezvoltarea unei dependențe, similară cu alte tipuri de dependențe comportamentale.
Pierderea memoriei este adesea percepută drept o consecință a îmbătrânirii sau a afecțiunilor neurologice, dar depresia este o cauză din ce în ce mai probabilă.
