Copilul copiază, copiază din comportamentul celor din jur, fie că vorbim de familie, care este sau măcar ar trebui să fie ”celula de bază”, fie că vorbim de cei din colectivitățile în care se află, grădiniță sau școală. Iar una dintre provocările mare cu care se confruntă copiii de astăzi este expunerea îndelungată, dar mai ales precoce la tot ceea ce înseamnă informație, informație ce vine de-a valma, nefiltrată și greu de înțeles în multe situații. Ecranul telefonului sau televizorul sunt părinții-surogat ai acestor copii.
Psihologul Radu Leca atrage atenția în această privință, într-un mod poate dur pentru unii părinți, dar necesar pentru a putea salva ce se mai poate salva din viitorul acestei societăți.
”Modul în care se cresc copiii astăzi au ține de o noțiune pe care alți părinți prin afară de mine o văd exagerată, aceea a lipsei de control.
Eu îmi doresc tot ce este bun pentru copiii care depind de mine sau care sunt în grija mea și îmi doresc ca acești copii să aibă în universul lor această noțiune extinsă a controlului.
Ce învață? Când învață? Cum învață? Sună rău? Sună bine! Sună așa dictatorial? Nu, sună a viitor.
Și ai niște întrebări la care trebuie să răspunzi ca părinte.
Care este viitorul copilului meu? Sună într-un fel anume.
Hai să refacem întrebarea asta.
Care este viitorul copilului lângă tine? Of, sună crâncen.
În funcție de cum te implici toată povestea asta, copilul tău va avea noțiunea de etică, de rigurozitate, de bine superior respectat.
Va avea aceste trei elemente. Ce va mai trebui să vadă? O noțiune extinsă care se numește conduită. Conduita ta, a părintelui, trebuie să fie una impecabilă”, a declarat psihologul Radu Leca în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.
Vezi și: 7 alimente care ne dau energie. Popescu: Oricând, oricât, fără niciun fel de problemă
Copilul, revoltat de lipsa modelului de acasă
”Degeaba vine Leca și cu Dumitru (n.r. psihoterapeutul cognitiv comportamental Ramona Dumitru Popescu), degeaba vin amândoi la voi în casă și vă spun: Trebuie să faceți asta asta asta asta, asta, asta, asta, asta asta! Că e degeaba.
Da, voi în imensa voastră dorință de liniște, trebuie să vedeți rezultatele de acasă.
Iar rezultatele de acasă sunt următoarele:
La școală, copilul vostru nu se integrează. Ăsta e adevărul.
Nu are prieteni. ăsta e adevărul.
Nu știe să citească bine în română, dar bubuie în engleză. Ăsta e adevărul.
Toată literatura românească este câh, nu e bună. Că ăsta-i adevărul, în capul lui. El vrea să citească în engleză. Andreiuț, băiatul lui tata, te vine în ziua ta. Ce vrei să-ți ia tata? O carte în engleză.
Și atunci sunt pregătite pentru viitorul României armate uriașe de semidocți, armate uriașe care vor crea alți semidocți, care vor apăsa pe cărți crezând că au butoane. Ăsta e adevărul”, a mai spus Radu Leca.
La rândul său, Ramona Dumitru Popescu afirmă că acest comportament al copilului nu ține de ”regulile și limitele” din interiorul familiei.
”Copilul nu știe că când să se oprească, părintele practic are telecomanda. Îi spune că Ai voie 2 ore. Ai voie jumătate de oră.
Depinde de vârstă. Și acum, pentru că am sesizat următorul fapt. Părintele vine cu foarte multe așteptări de la copil.
Vreau să citești, vreau să faci curat în cameră, în casă, dar măcar la tine în cameră. Vreau, vreau, vreau, vreau.
Și părintele, în schimb, merge la job, vine acasă și ce crezi că face? Stă pe telefon.
Și atunci în capul copilului nu va exista o revoltă? Bun, eu trebuie să fac toate lucrurile astea, dar pe tine nu te-am văzut niciodată citind o carte. Adică mă gândesc cumva că și unii dintre părinți nu oferă un model corect.
Vreau de la copilul meu multe, dar eu cum îi arăt cum să le facă sau la ce sunt folositoare aceste lucruri pe care le cer”, spune psihoterapeutul.
Conexiunea dintre părinte și copil, în cădere liberă
Potrivit lui Radu Leca, în această situație, ”avem de-a face cu o conexiune între părinte - copil, părinte - adolescent, părinte - tânăr adult.
Această conexiune este în crescendo în clipa în care ea se realizează corect și este sub formă de cădere liberă, cădere în prăpastie în cazul în care ea nu se realizează corect.
Și vin și vă spun în felul următor: Ceea ce voi demonstrați acasă, că puteți realiza, că realizați, că faceți cu bucurie, se imprimă în mintea copilului ca o formă nealterată de comunicare cu viitorul prin voi.
Ce face tata? Tata citește. Ce citește? Cărți. Ce face tata? Scrie. Ce scrie? Articole de psihologie.
Ce face tata? Tata se duce și se ceartă cu oamenii spunându-le că nu fac un lucru bun și că trebuie să schimbe acel lucru rău în lucru bun.
Îi rămâne copilului în minte comportamentul vostru? Da.
Când voi veniți acasă și vă puneți un pahar ras mare cu votcă, cu țuică sau cu palincă spunând că ați avut o zi grea și lângă mai aveți și alte substanțe, ca să fie o combinație letală, și în aceeași cameră cu voi, în cel mai bun caz în altă cameră, e copilul vostru.
Copilul vostru ce o să fie în viață? Ce o să ajungă? Un alcoolic și un drogat! Deranjant? Păi e vorba despre voi.
Când ajungeți acasă și vă umpleți cu vârf o farfurie cu mâncare, mare, pe care o înghițiți fără să mestecați cum o să fie fiul vostru sau fiica voastră? Supraponderal, supraponderală. De ce? Pentru că vă vede mâncând.
Când veniți acasă și vă certați cu partenerul vostru, părintele biologic al copilului vostru, cum o să fie copilul vostru?
Un certăreț, un agresiv, un impetuos, un nerăbdător. Dar când urlați și amenințați, când urlați că așa vă vine? Copilul vostru la școală ce o să facă? O să urle. Dar când voi urlați la copil, copilul vostru la școală ce o să facă? O să se transforme într-un făptaș de bullying.
Ține viitorul copilului vostru de voi? Da”, spune Radu Leca, subliniind că un lucru important pentru a limita, căci de exclus este destul de greu, expunerea la ecrane este de a-i face acestuia un program.
Psihoterapeutul a plusat și spune că este necesară implicarea copilului în tot felul de activități, casnice, de grădinărit, acolo unde este posibil, activități care să permită manipularea lucrurilor.
”Sunt copii care nu știu să țină pur și simplu pixul și stiloul în mână corect. Nu știu să manipuleze un obiect, îi scapă din mână.
.Ah, este el așa mai stângaci, mai neîndemânatic Nu, nu a fost expus către așa ceva. Nu există Este mai stângaci, mai neîndemânatic.
Copilul acesta nu a fost pus să facă lucruri”, spune Ramona Dumitru Popescu.
Educația de acasă, o iluzie
Psihologul Radu Leca a punctat un lucru important cu privire la afirmațiile psihoterapeutului. ”Și n-o să fie pus să facă lucruri din cauza faptului că, e iluzoriu, nu a avut cine să-l învețe. Dar este o iluzie. Noi degeaba venim și le spunem lucrurile astea. E degeaba”.
Și de multe ori părinții se așteaptă ca aceste exerciții de manipulare sau de interacțiune socială să aibă loc în colectivitate, adică la grădiniță sau la școală, însă totul pornește de la ceea ce putem numi ”celula de bază”, propria familie.
”Acolo să se întâmple lucruri, acolo să se întâmple socializarea, acolo să se producă învățarea, acolo să se producă orice presupune educația copilului, ceea ce nu are cum.
E ca și când vii la mine în terapie și într-o oră eu să schimb copilul 180 de grade. Nu. Există un proces, iar în acest proces trebuie să se întâmple o repetiție.
Trebuie să repetăm ceva ca să devină un obicei. Nu există să mergi undeva și să faci un lucru o singură dată și gata, s-a întâmplat minunea. Nu avem cum nu e posibil așa ceva”, a mai spus psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu, moment în care Radu Leca a întărit afirmațiile acestuia, cu un lucru care ar trebui să dea de gândit multor părinți și nu numai.
”Mă tem pentru viitor, tare. Și mă gândesc așa. Nu vom fi doar noi doi, psihologii care se tem pentru viitorul copiilor. Or mai fi și alții ca noi.
Doar că aceste campanii de conștientizare, pe care le vedeți pe peste 12 ani pe Ultrapsihologie și astăzi, lângă DC News, vom crea în continuare campanii de conștientizare a pericolului ecranelor în viața copiilor voștri, a timpului uriaș petrecut de copiii voștri în fața ecranelor dinamice, în fața ecranelor active albastre.
E așa de important să înțelegeți două lucruri: vă spun asta de la părinte la părinte.
Primul lucru copilul vostru nu este o jucărie, este un organism viu care crește bazându-se pe informația pe care o vede, o trăiește lângă voi, cu voi, în preajma voastră.
Numărul doi. Voi reprezentați pentru copilul vostru atât timp cât vă implicați în mod real și-n mod activ tot universul său.
Dacă voi o să credeți chiar și pentru vreo secundă ca acel copil o să fie fantastic și uluitor fără prezența voastră. Vă înșelați amarnic”, a concluzionat psihologul Radu Leca.
Mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
