Delirul somatic se caracterizează prin percepția falsă a unor disfuncții corporale, generând o imagine de sine distorsionată și tulburări mintale complexe.
Delirul somatic este o convingere falsă că funcțiile corporale interne sau externe ale unei persoane sunt anormale, ceea ce duce la un aspect fizic neregulat. Este o formă rară de iluzie, adesea însoțită de infestări panictice, dismorfie corporală și miros neclintit al gurii.
Pacienții cu iluzii somatice se confruntă adesea cu anxietate și nervozitate, ceea ce face dificilă convingerea lor de convingerile sau simptomele lor.
Iluziile somatice pot fi bizare sau non-bizare, iluziile bizare fiind situații imaginate care nu au nicio șansă de a se întâmpla vreodată în viața reală, cum ar fi raportarea unei recoltări de organe în ciuda faptului că nu există cicatrici chirurgicale.
Iluziile non-bizare implică scenarii care este puțin probabil să se întâmple în viața reală, dar care pot apărea în circumstanțe normale, cum ar fi auzirea vocilor fără a exista. Iluziile somatice sunt frecvente în afecțiunile psihotice și se pot manifesta, de asemenea, la persoanele cu afecțiuni mintale precum schizofrenia, depresia majoră, delirul, tulburările neurocognitive precum demența, tulburarea bipolară și tulburarea schizofreniafreniformă, care durează mai puțin de șase luni.
Iluziile somatice sunt o afecțiune caracterizată printr-o neîncredere puternică în oameni, fără nicio bază pentru suspiciuni. Cauzele acestei afecțiuni nu sunt perfect înțelese, dar se crede că sunt legate de factori genetici, de mediu, biologici, neurologici și psihologici.
Nivelurile de dopamină, o substanță chimică care reglează starea de spirit, somnul, visele, capacitatea cognitivă, învățarea, pedeapsa și recompensa, pot duce la iluzii atunci când sunt excesiv de ridicate.
Nivelurile hiperactive de dopamină pot provoca, de asemenea, paranoia și o atenție nejustificată la experiențele cotidiene.
Fluxul sanguin cerebral regional, care reglează aportul de oxigen și energie la nivelul creierului, poate contribui, de asemenea, la apariția iluziilor. Studiile au arătat că fluxul sanguin cerebral regional la pacienții cu iluzii somatice poate fi alterat.
Sistemul antigenului leucocitar uman, o familie de gene care ajută organismul să facă diferența între proteinele proprii și cele produse de invadatori străini, poate favoriza delirul. Prezența crescută a unei anumite gene, HLA-A*03, poate crește șansele de a experimenta deliruri.
Tulburarea de personalitate paranoidă, caracterizată printr-o neîncredere puternică în persoanele lipsite de suspiciuni, este adesea întâlnită în familiile cu tulburări psihotice precum delirurile somatice, ceea ce duce la suspiciuni că ambele afecțiuni sunt legate.
Foto: Freepik @Drazen Zigic
Iluziile somatice sunt o formă de boală mintală care se poate manifesta în diverse moduri, inclusiv senzații fizice fără cauză aparentă. Aceste senzații pot include iluzii somatice orale, cum ar fi producția excesivă de mucus, o senzație de gură vâscoasă sau un corp străin în gură.
Pacienții pot avea, de asemenea, o senzație persistentă de bobine și fire în gură și pot crede că au respirație urât mirositoare.
Exemple de iluzii somatice includ un bărbat în vârstă de 45 de ani cu tulburare bipolară care a experimentat iluzii după ce și-a pierdut interesul pentru activitățile sale și a fost îngrijorat cu privire la îngrijirea sa. Acesta a solicitat tratament la un spital, plângându-se de somnul insuficient, care l-a făcut să devină agitat.
În mod similar, un bărbat în vârstă de 62 de ani care credea în trecut că insectele se târăsc pe corpul său a suferit mâncărimi și iritații din cauza mișcărilor insectelor. În ciuda examinărilor care au relevat doar urme de zgârieturi și piele uscată, pacientul insistă că insectele sunt prea mici pentru a fi văzute cu ochiul liber.
Iluziile somatice pot lua diverse forme, cum ar fi cazul unui bărbat în vârstă de 45 de ani cu tulburare bipolară care a experimentat iluzii după ce și-a pierdut interesul pentru activitățile sale și s-a îngrijorat în legătură cu îngrijirea de sine. Este esențial ca persoanele să solicite ajutor profesional dacă suferă de iluzii somatice, pentru a se asigura că nu își fac rău lor sau altora.
Iluziile somatice sunt o afecțiune mintală care poate fi diagnosticată de medici specializați care efectuează un examen fizic și evaluează istoricul medical al pacientului. În cazul în care confirmarea fizică nu este posibilă, pacientul poate fi trimis la un psiholog sau psihiatru pentru diagnostic și tratament suplimentar. Diagnosticul poate fi pus utilizând Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-5).
Tratamentul pentru iluziile somatice trebuie să fie prudent, deoarece poate fi înspăimântător pentru persoana care experimentează iluziile să realizeze că simptomele sale pot fi cauzate de factori genetici, neurologici sau de altă natură.
Îngrijirea de susținere, cum ar fi recunoașterea simptomelor ca fiind reale, oferirea unei urechi pentru discuții, evitarea judecății și ajutarea persoanei să caute ajutor de la un profesionist medical, este crucială. Vizitele regulate sunt esențiale pentru a se asigura că simptomele nu pun viața în pericol.
Pacienții pot primi psihoterapie pentru a gestiona simptomele și pentru a-i informa cu privire la semnele de avertizare în caz de recidivă. Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit eficientă în a ajuta persoanele cu iluzii somatice să recunoască și să schimbe gândurile și comportamentele negative într-o perspectivă mai pozitivă asupra vieții. Terapia de familie este, de asemenea, importantă pentru cei dragi ai persoanei care se confruntă cu iluzii somatice.
Medicamentele pentru delirurile somatice ar trebui evitate, folosind în schimb antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI), inhibitori ai serotoninei și norepinefrinei (SNRI) și medicamente antipsihotice.
Aceste medicamente trebuie administrate la cele mai mici doze și crescute treptat pentru a obține ameliorarea simptomelor. Un medic psihiatru poate ajuta la dozare și la monitorizarea efectelor acestor medicamente asupra pacientului și a celor dragi acestuia.
Abuzul narcisic lasă răni adânci și invizibile, dar vindecarea și regăsirea sinelui sunt posibile cu sprijinul potrivit.
Află cum să recunoști semnele și simptomele dislexiei și cum poate fi diagnosticată această tulburare de învățare.
De ce auzi o voce în cap când citești sau vrei să dormi. De ce apare și cum scapi de ea. Când devine o problemă reală.
Gestionarea anxietății implică înțelegerea simptomelor și aplicarea unor strategii care promovează bunăstarea mentală.
Explorează miturile și adevărurile din spatele psihoterapiei moderne pentru sănătatea mintală.
Acest lucru extrem de frecvent ne poate trimite la Psihiatrie, iar complicațiile sunt semnificative.
Demența și comportamentul răutăcios pot fi aspecte dificile ale acestei afecțiuni, care afectează milioane de persoane din întreaga lume
Pierderea memoriei este adesea percepută drept o consecință a îmbătrânirii sau a afecțiunilor neurologice, dar depresia este o cauză din ce în ce mai probabilă.
Cât de frecventă este bipolaritatea și cum ne afectează.
Controlul emoțiilor intense este esențial pentru menținerea bunăstării mintale și emoționale.
În lumea relațiilor și a vieții sociale, tulburarea de personalitate evitantă poate construi bariere invizibile, dar profunde.
Descoperă principalele simptome ale unui nivel scăzut de dopamină și ce rol are în organism.
