5 boli provocate de căldură. Ce se întâmplă în corp când e cald și ce organe sunt atacate

Dr. Valentin-Veron Toma - cercetător științific principal gr. II și șeful Departamentului de Antropologie Culturală și Socială, din cadrul Institutului de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române din București - și Prof. univ. dr. abil. Adina-Eliza Croitoru - profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Geografie, cercetător în domeniul fenomenelor meteo-climatice extreme, al schimbărilor climatice și al impactului acestora asupra mediului și societății - au realizat un studiu despre schimbările climatice și sănătatea publică. Impactul valurilor de căldură și al temperaturilor extreme în România.

Criza climatică și de sănătate în 5 cifre

În doar 48 de ore (26–28 iulie 2025), în contextul unui val de căldură extrem (cod roșu) și al altor fenomene meteorologice severe, STS (Serviciul de Telecomunicații Speciale) a înregistrat un record de aproape 57.700 de apeluri la numărul de urgenţă 112. Cele mai multe au fost duminică, 27 iulie, în medie cinci apeluri pe minut, cu peste 5.500 de apeluri legate de probleme respiratorii, persoane căzute în spații publice și urgențe cauzate de caniculă. Acest episod nu este unul izolat, ci face parte dintr-un tablou mai larg, alarmant, recunoscut deja la nivel internațional.

Schimbările climatice reprezintă cea mai mare provocare cu care se confruntă societatea contemporană la scară globală. Dacă în urmă cu douăzeci de ani N. Oreskes (2004) arăta că printre oamenii de știință există deja un consens cu privire la cauzele care au condus la apariția acestui fenomen, o importantă contribuție având-o emisiile de gaze cu efect de seră (CO2, CH4, etc.), din păcate, la nivelul politicilor publice suntem și acum departe de o înțelegere comună și, mult mai departe încă, în raport cu măsurile ferme care trebuie luate pentru a preveni consecințele cele mai dramatice ale creșterii temperaturii medii anuale şi ale fenomenelor meteorologice extreme asociate la scară planetară.

În 2023, în Europa, decesele asociate căldurii, la persoanele cu vârsta de peste 65 de ani, au atins cel mai înalt nivel înregistrat, cu 167% mai mare decât în 1990-1999.

În iulie 2023 s-a întâmplat, de asemenea, ceva fără precedent: Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Biroul Regional pentru Europa a declarat criza climatică și fenomenele meteorologice extreme drept urgenţă de sănătate publică. Această decizie drastică a fost luată pentru a îmbunătăți coordonarea și răspunsul rapid la solicitările de asistență în fața valurilor de căldură.

Datele OMS arată o imagine sumbră

• Din 1970, temperaturile ridicate rămân principala cauză de deces legată de condiţiile de vreme extremă în Europa, cu o creștere substanțială după anul 2000.
• Mortalitatea asociată căldurii a crescut, la nivel european, cu aproximativ 30% în ultimii 20 ani.
  Decesele cauzate de căldură au crescut în 94% dintre cele aproape 1.000 de regiuni europene monitorizate, inclusiv în cele din România.
• Măsurile actuale de intervenție în cazul valurilor de căldură vor deveni în curând insuficiente pentru a face față impactului tot mai mare asupra sănătății publice generat de episoadele de căldură extremă.

Schimbările climatice - 3 tendințe alarmante pentru Europa

Aceste date nu sunt doar o reprezentare izolată. Astfel, prestigioasa publicație The Lancet, în raportul său amintit mai sus, evidențiază trei tendințe alarmante de mare relevanță regională pentru Europa de Est și Sud-Est:

• Creșterea mortalității asociate valurilor de căldură;
• Agravarea secetei și a insecurității alimentare;
• Extinderea arealului în care pot apărea boli infecțioase (tropicale) transmise prin vectori insecte, precum țânțarii și căpușele.

Aceste condiţii pun o presiune tot mai mare asupra sistemelor sanitare și a comunităților vulnerabile. Pentru România, aceste cifre europene nu sunt doar statistici îndepărtate - ele reflectă o criză de sănătate publică în care ne aflăm deja și care se va agrava dacă nu acționăm rapid.

Studiile medicale susțin impactul negativ al stresului termic asupra sănătății

Dovezile științifice actuale arată fără echivoc că stresul termic are un impact direct și profund asupra sănătății noastre fizice și mentale. Nu mai vorbim aici despre ipoteze sau coincidențe statistice, ci despre mecanisme fiziopatologice bine documentate prin care temperaturile ridicate afectează sistemele cardiovascular, respirator, nervos central și chiar pielea - organul cel mai extins al corpului.

Unele dintre consecinţele cele mai importante ale temperaturilor foarte ridicate constau în creşterea ratei mortalităţii şi a frecvenţei anumitor afecţiuni la grupurile vulnerabile la stresul termic. Un alt efect demonstrat prin studii științifice recente este o îmbătrânire accelerată a populațiilor expuse la temperaturi crescute. De asemenea, creşterea frecvenţei „nopților tropicale” (nopţi în care temperatura nu coboară sub 20 ºC) contribuie la apariția tulburărilor de somn cu consecințe serioase asupra stării de sănătate fizice şi psihice, precum și asupra performanțelor din timpul zilei.

Schimbările climatice și sistemul cardio-vascular

Într-o analiză amplă din 2017, cercetătorul Paolo Giorgini și echipa sa au identificat dovezile epidemiologice și mecanismele biologice care leagă cauzal schimbările climatice de hipertensiunea arterială, diabet, bolile cardiace ischemice, insuficiența cardiacă și accidentele vasculare cerebrale, afecțiuni cu o etiologie multifactorială. Potrivit acestui studiu, căldura extremă nu funcționează ca un factor izolat, ci declanșează o cascadă de probleme medicale grave, ale căror mecanisme încep să fie mai bine cunoscute. 

Un studiu recent explică acest fenomen complex prin faptul că ”temperatura nu este singurul factor de mediu care afectează sănătatea. Există adesea o interacțiune între temperatură, umezeală, vânt, radiații, precipitații și poluarea aerului. Acest efect interactiv se întâmplă atunci când alți factori de mediu influențează relația dintre temperatura ridicată/valul de căldură și mortalitate prin tulburări cardio-vasculare. Aceste efecte comune ar putea fi sinergice, ceea ce înseamnă că sunt mai mult decât suma celor două efecte independente".

Același studiu susține că „în ciuda eterogenității dovezilor la nivel global, cauzată parțial de diferențele în condițiile climatice și dinamica populației, există o legătură clară între căldură și mortalitatea din cauze cardiovasculare. Riscul a fost adesea constatat a fi mai ridicat în rândul subgrupurilor vulnerabile, inclusiv la persoanele în vârstă, persoanele cu afecțiuni preexistente și cele cu un statut socioeconomic defavorizat.” În opinia autorilor „pentru factorii de decizie, această perspectivă ar contribui la formularea unor măsuri de atenuare specifice, la consolidarea sistemelor de avertizare timpurie și la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de adaptare”.

‍Practic, atunci când căldura se combină cu umezeala ridicată și poluarea din orașe (o situație frecvent întâlnită în București în lunile de vară), impactul asupra sănătății inimii poate fi semnificativ și necesită o atenție sporită.

O analiză științifică foarte detaliată pe această temă a fost realizată de Dhruv S. Kazi și colegii săi, în anul 2024. Echipa a analizat 492 de studii din 30 de țări dezvoltate, 17 țări cu venituri medii (inclusiv România) și o țară săracă. Concluzia este clară: „Este necesară o acțiune urgentă pentru a reduce riscul cardiovascular asociat schimbărilor climatice, în special în rândul grupurilor vulnerabile".

Când căldura atacă plămânii: astmul bronșic în vremuri de caniculă

Cercetătorii au descoperit că temperaturile extreme (atât căldura extremă, cât și frigul sever) pot declanșa episoade grave de astm. Un studiu recent al echipei conduse de Azhu Han (2023) explică mecanismele complexe prin care temperaturile extreme transformă o problemă respiratorie cronică într-o posibilă urgență medicală.

Concluzia specialiștilor este că temperaturile extreme cresc semnificativ riscul episoadelor severe de astm, la acesta contribuind și unele modificări în distribuția sezonieră a unor specii de polen alergenice și de aceea sunt necesare măsuri speciale de protecție pentru persoanele sensibile. Alte cercetări confirmă această legătură îngrijorătoare, arătând cum încălzirea globală contribuie la creșterea incidenței, dar și a severității bolilor alergice, inclusiv a astmului bronșic alergic.

Temperaturile extreme și sănătatea pielii: de la disconfort la afecțiuni cronice

Expunerea la soare poate determina anumite afecțiuni dermatologice cronice cum este, de pildă, dermatita atopică (DA). Într-un studiu, publicat în 2023, Jessica W. Hui-Beckman și echipa sa detaliază mecanismele prin care pielea supusă la factori termici dezvoltă această formă de alergie cutanată denumită dermatită atopică. Astfel, conform autorilor: „schimbările climatice reprezintă o amenințare globală pentru sănătatea publică și cauzează sau agravează diverse afecțiuni, inclusiv DA, bolile alergice, infecțioase, cardiovasculare, leziunile fizice și tulburările mintale. Incidența alergiilor, precum DA, a crescut în ultimele decenii, iar factorii de mediu, cum ar fi schimbările climatice, au fost implicați ca un posibil mecanism”. Un număr semnificativ de studii au fost publicate cu privire la impactul factorilor climatici, inclusiv al temperaturilor scăzute sau ridicate, asupra barierei cutanate și a modificărilor acesteia în cadrul DA, la diverse grupuri de vârstă. Studii realizate în mai multe țări au constatat, de pildă, o incidență mai mare a DA la copiii născuți în anotimpurile mai reci, toamna și iarna. S-a raportat că temperaturile scăzute, dar și cele foarte ridicate, influențează mâncărimea, erupțiile cutanate, creșterea numărului de vizite medicale, disfuncția barierei cutanate, dezvoltarea DA și exacerbarea astmului, același studiu.

Fragilitatea sistemului nervos central și a psihicului uman

Poate cel mai îngrijorător aspect este impactul asupra sistemului nervos. Un raport recent publicat la nivel internațional a adus dovezi că sistemul nervos este, în mod special, sensibil la factorii de risc climatici, ceea ce face ca pacienții cu tulburări neurologice și cei cu tulburări psihice să necesite mai multe măsuri de protecție în raport cu alte categorii de bolnavi. Studiile efectuate în ultimii ani în domeniul epigeneticii de mediu, au condus la o mai bună înțelegere a mecanismelor prin care factorii de risc din mediul înconjurător acționează asupra materialului genetic uman determinând anumite patologii. 

Astfel, numeroase studii au examinat, în ultimii ani, și alte mecanisme prin care factorii de risc din mediu acționează asupra sistemului nervos, determinând anumite tulburări psihice specifice: anxietate, depresie, schizofrenie, tulburare bipolară. Un articol recent trece în revistă rezultatele cercetărilor privind impactul schimbărilor climatice asupra unui număr mai mare de tulburări psihice diferite. Un alt studiu de sinteză, publicat anterior, de către Paolo Cianconi și echipa sa,  ajunge la concluzia că: „Efectele schimbărilor climatice pot fi directe sau indirecte, pe termen scurt sau pe termen lung. Evenimentele acute pot acționa prin mecanisme similare celor ale stresului traumatic, ducând la apariția unor tipare psihopatologice bine cunoscute. În plus, consecințele expunerii la evenimente meteorologice extreme sau prelungite pot fi întârziate, incluzând tulburări precum stresul posttraumatic, sau chiar transmise generațiilor următoare.”

Această concluzie este importantă pentru că atrage atenția asupra faptului că strategiile de sănătate mintală trebuie să stabilească măsuri de prevenție a apariției episoadelor acute cauzate de stresul termic, dar și măsuri de adaptare și atenuare pe termen lung, inclusiv stabilirea unor programe de informare pentru populația vulnerabilă la astfel de patologii psihice cu privire la măsurile de prevenție a decompensării și de reducere a nevoii de spitalizare în regim de urgență. De asemenea, schimbările climatice pot conduce la variații termice în interiorul locuințelor, în special în cazul grupurilor vulnerabile, lipsite de mijloacele materiale necesare pentru a eficientiza energetic locuințele sau pentru a folosi sisteme de climatizare moderne.

Un studiu relevant, realizat pe această temă, indică faptul că temperatura optimă în locuință pentru o bună funcționare cognitivă a persoanelor cu vârste peste 65 de ani se situează între 20 – 24 ºC. Scăderea sub 20 ºC sau creșterea peste 24 ºC duce la o scădere a performanței funcțiilor cognitive la vârstnici. Astfel, concluzia autorilor acestui studiu este că: „chiar și în condițiile climatice actuale, o parte considerabilă a adulților în vârstă se confruntă cu temperaturi interioare dăunătoare abilităților lor cognitive. Schimbările climatice pot exacerba această problemă, în special în rândul adulților în vârstă cu venituri mici. Abordarea acestei probleme în politica de sănătate publică și locuințe este esențială pentru creșterea rezistenței la schimbările climatice la populația vulnerabilă”.

Ce se întâmplă de fapt și de ce căldura devine periculoasă pentru sănătate

Atunci când corpul nostru nu mai poate face față temperaturilor ridicate pentru perioade lungi de timp, consecințele pot fi dramatice, mai ales pentru vârstnici, copii, sau pentru persoanele cu afecțiuni preexistente, deoarece stresul termic prelungit poate duce chiar la deces. La nivel european și global, valurile de căldură reprezintă fenomenul meteo-climatic extrem care generează cele mai multe decese (denumit şi « ucigaşul meteorologic silenţios »), depășind cu mult alte evenimente precum inundațiile, furtunile sau grindina. Între 1970 și 2021, Europa a raportat 8% din decesele cauzate de dezastre naturale la nivel global, temperaturile extreme fiind principala cauză. În perioada 1980-2023, peste 95% dintre decesele atribuite vremii severe în Europa au fost provocate de temperaturile extrem ridicate.

Cum resimte corpul nostru temperaturile ridicate?

Temperatura aerului este cel mai important factor dintre toate variabilele meteo-climatice care produce reacţii fiziologice la nivelul organismului. Este important să se ştie că temperatura resimţită de corpul uman nu este aceeași cu temperatura obiectivă (cea măsurată cu termometrul), ci este rezultanta unui efect combinat în funcţie de interacțiunea mai multor factori meteorologici.

Astfel, atunci când verificăm temperatura pe telefon și vedem 35 °C, nu înseamnă că aceasta este temperatura pe care o resimte corpul nostru. De fapt, ceea ce simțim poate fi mult mai intens sau mai blând, în funcție de condițiile de umezeală şi/sau vânt asociate.

Situaţia reală resimţită de corpul uman este dată de combinația dintre temperatură, umezeală și viteza vântului. De exemplu, într-o zi de vară cu temperatura măsurată de 24 °C, dacă aerul este destul de uscat (umezeala relativă a aerului este de 10% sau, altfel spus, aerul are un conţinut mic de vapori de apă), corpul uman va simți ca și cum ar fi 21 °C, ceea ce poate fi o senzaţie confortabilă. Dar dacă aceeași temperatură de 24 °C se combină cu o umezeală relativă ridicată (90-100%, respectiv masa de aer are un conţinut mare de vapori de apă), corpul va simți temperatura ca fiind de 27 °C, situaţie în care începe să se manifeste stresul cald, respectiv unul moderat. Şi toate acestea, în timp ce termometrul, indică aceeaşi valoare de 24 °C.

‍De ce se întâmplă asta?

Pentru că organismul nostru se răcește prin evaporaţia produsă de pe suprafaţa pielii sau prin evaporaţia transpiraţiei. Când umezeala relativă este mare, transpirația nu se mai poate evapora eficient (destul de rapid), iar corpul nu se mai poate răci natural. Rezultatul: simțim că ne este mult mai cald și apare disconfortul termic cald sau stresul termic cald.

În situația în care transpirația existentă pe piele nu se poate evapora din cauza umezelii relative ridicate, senzaţia este una de sufocare. În general, umezeala relativă ridicată conduce la exacerbarea efectelor temperaturii ridicate asupra sănătăţii cauzate de stresul termic cald. Printre altele, acestea pot include stări de epuizare fizică, deshidratare şi/sau sincopele determinate de căldură.

La polul opus, vântul ajută la răcirea mai eficientă, motiv pentru care un vânt slab/moderat, face ca o temperatură ridicată să pară mai plăcută sau mai uşor de suportat. Însă în realitate, acești factori, temperatura, umezeala relativă şi vântul acționează împreună, creând combinații complexe.

Risc în creștere a frecvenței cazurilor de boli infecțioase, transmisibile prin vectori, în România

Schimbările climatice creează condiții prielnice (temperatură ridicată combinată cu umezeală ridicată) pentru extinderea distribuției geografice a arealului favorabil dezvoltării vectorilor purtători de agenţi patogeni exotici în Europa, afectând direct sănătatea populației în România. Conform datelor din raport, riscul de izbucnire a infecțiilor cu virusul West Nile a crescut între deceniile 1951–60 și 2013–22, cu cele mai mari creșteri în Europa de Est (p. e503). De asemenea, România a cunoscut o creștere în numărul de luni cu condiții climatice favorabile pentru activitatea căpușelor comune, vectori ai bolii Lyme și ai encefalitei transmise prin mușcături (p. e504).

Aceste tendințe semnalează necesitatea urgentă a întăririi supravegherii epidemiologice și a campaniilor de informare a populației privind prevenirea înțepăturilor de țânțari și căpușe, în special, în mediul rural. Extinderea acestor boli în regiuni anterior neafectate reflectă o realitate epidemiologică în schimbare, cu consecințe importante asupra sistemului de sănătate publică din România.