Ceaiul de soc și beneficiile sale. Eficență crescută în tratarea gripei

Socul (Sambucus L.) eset un arbust ce poate ajunge la aproximativ 7 metri în înălțime, specia fiind una foarte răspândită în întreaga Europă. Utilizarea sa în scopuri medicamentoase datează încă din Antichitate, potrivit lucrării ”Plante medicinale de la A la Z”, iar ceaiul de soc este cea mai la îndemână variantă de folosire a acestuia. 

Ce substanțe nutritive conține socul

În scopuri medicinale, de la soc se folosesc florile, fructele și scoarța, bogate în ulei volatil, tanin, mucilagii, flavonozide, amine, etilamină, vitamina C și vitaminele din complexul B, izobutilamină. Frunzele au acțiune laxativă și sub formă crudă se aplică pe răni, fiind calmante și cicatrizante.

Substanțele conținute de florile acestei plante: bioflavonoizii, colina, acizii grasi omega-3 și omega-6, pectina și taninurile, sunt extrem de benefice pentru sănătate și tratează alergiile, tulburările respiratorii, sinuzita și tusea productiva.

Florile folosite deseori la băuturi răcoritoare (socata) funcționează ca un agent expectorant.

Florile conțin ulei volatil, rutozid, compuși aminici, glicozizi, substanțe glucidice, tanini, saponine, mucilagii, iar fructele conțin antociani, vitaminele A și C.

Care sunt beneficiile ceaiului de soc

Ceaiul de soc are efect diuretic și depurativ, puternic sudorific și diaforetic, emolient, laxativ, purgativ, antiseptic și cicatrizant, antinevralgic și antialergic.

Acesta ajută la eliminarea toxinelor din organism, atât prin urină, cât și prin transpirație, mărind activitatea secretorie a glandelor sudoripare.

De asemenea, este utilizat în vindecarea unor afecțiuni renale, vezicale și genitale, acționând asupra epiteliului renal, cu stimularea activității rinichilor, dizolvarea nisipului și a calculilor renali, respectiv prin mărirea cantității de urină eliminată în timpul zilei.

În afecțiunile căilor respiratorii, ceaiul de soc este eficient în gripă, guturai, răceală, răgușeala, tuse, crize severe de astm bronșic, bronșită, tuberculoză, febre eruptive (rujeolă, scarlatină), favorizând erupția, combate infecțiile la nivelul plămânilor și ale căilor respiratorii superioare.

Ceaiul din flori este eficient în crize de dispnee și tuse, însoțite de cianozari, care trezesc bolnavul din somn, înainte de miezul nopții, cu transpirație abundentă la trezire, agitație, anxietate și extremități reci și cianozate.

Socul este util în calmarea durerilor reumatice, artroze, artrite, sciatică, nevralgii de trigemen și intercostale, gută.

Contraindicații și reacții adverse ale ceaiului de soc

Deoarece principiile active ale socului sunt foarte puternice, medicii recomandă ca după fiecare 10 zile consecutive în care ați urmat o terapie cu ceai de soc să faceți o pauza de 5 zile, apoi 10 zile puteți să consumați din nou. 

Ceaiul de soc nu are efecte secundare dăunătoare, însă ocazional poate cauza tulburări gastrointestinale. Folosirea în exces a ceaiului de soc poate duce la deshidratare sau arsuri stomacale, iar în cazul folosirii pe o perioadă prelungită poate duce la pierderi mari de potasiu prin urină. 

Vezi și: SALVIA, benefică pentru sănătate, dar și în gastronomie