Febuxostat protejează rinichii în hiperuricemie, risc cardiovascular neclar

Munchen, Congresul European de Cardiologie, august 2018: Concluziile studiului FREED, prezentat la o sesiune a Congresului European de Cardilogie, desfășurat la sfârșitul lui august, la Munchen, în Germania, arată că la pacienții analizați nu a existat niciun semn că rezultatele clinice cardiovasculare, de sine stătătoare, ar fi  diferite între abordarea bazată pe febuxostat și tratamentul standard, care nu a inclus un placebo, dar a permis administrarea discreționară a alopurinolului, un medicament foarte utilizat pentru hiperuricemie, anunță medscape.com. 

Cu toate acestea, pacienții tratați cu febuxostat au prezentat o reducere semnificativă a obiectivului clinic primar al studiului, un compozit care variază foarte mult de la evenimentele clinice cardiovasculare și neurologice până la deteriorarea funcțională renală, modificările markerii de laborator și disecție aortică.

Copleșitor, în ambele grupuri de tratament, disfuncțiile renale au reprezentat majoritatea evenimentelor care au contribuit la obiectivul final principal. Aceasta a fost singura componentă care a prezentat o diferență semnificativă între grupurile de tratament, sugerând un mai mare efect potențial protector al febuxostatului în comparație cu tratamentul standard.

Comparație febuxostat versus alopurinol

Atât medicamentul mai recent, cât și alopurinolul, sunt inhibitori ai xantin oxidazei utilizați la pacienții cu gută sau cu risc de gută.
Febuxostatul, s-a constatat în cercetări anterioare, ar avea avea o selectivitate mai mare pentru acidul uric decât are alopurinolul și poate duce la concentrații mai scăzute de acid uric.

Dar studiul, numit „Febuxostat pentru studiul prevenirii evenimentelor cerebrale și cardio renovasculare" (FREED), atrage atenția asupra gradului optim de scădere a nivelului de acid uric. Au existat semne ale unei așa-numite curbe de tip J pentru riscul evenimentelor clinice la nivelul de acid uric obținut, notează medscape.com.

Cel mai mic risc a fost observat la concentrații intermediare, comparativ cu cele mai mici și cele mai ridicate, a declarat Sunao Kojima, doctorul în medicină de la Kawasaki Medical School, Okayama, Japonia, la prezentarea susținută la Congresul Societății Europene de Cardiologie (ESC) 2018 desfășurată recent la Munchen.

Un beneficiu incert

Rezultatele studiului, a explicat el, indică un beneficiu al febuxostatului „pentru prevenirea evenimentelor cerebrale, cardiovasculare și renale la pacienții vârstnici cu hiperuricemie", deși nu s-au observat reduceri ale obiectivelor clinice importante.

Febuxostatul, de asemenea, „poate fi de așteptat să prevină dezvoltarea și progresia bolii renale cronice". Dar reducerile „excesive" ale concentrațiilor serice ale acidului uric, folosing medicamentul la pacienții cu factori de risc cardiovascular ar trebui evitate, a spus Kojima, conform sursei citate.

Cercetătorii care au participat la studiul FREED și observatorii acestuia interpretează concluziile sale în lumina studiilor anterioare, în special a studiului recent CARES, care a comparat direct febuxostatul cu alopurinolul la pacienții cu risc cardiovascular crescut care au gută sau boală coronariană, cerebrovasculară sau vasculară periferică ori diabet cu boala vaselor mici.

Comparație FREED versus CARES

Pacienții din grupul cu febuxostat comparativ cu cei tratați cu allopurinol au prezentat o creștere a deceselor din motive cardiovasculare.
Luând în condiderare cele două studii, FREED și CARES, febuxostatul pare să fi avut un efect „neutru" asupra riscului de boală cardiovasculară, a declarat cocercetătorul FREED Kunihiko Matsui, de la Universitatea Kumamoto, Japonia, pentru theheart.org.

Dar FREED este un studiu prea mic, cu o relevanță statistica necorespunzătoare, pentru a absolvi febuxostatul de concluziile CARES, care îl „acuză" că înrăutățește riscul CV, a spus Matsui. Aceste motive de îngrijorare rămân în picioare.

El a subliniat, de asemenea, și faptul că FREED semnalează că scăderea excesivă a acidului uric, în special cea dată de medicamentul mai nou, care este mai puternic, poate crește riscul în comparație cu reducerile mai moderate. Aceasta observație, în ciuda posibilelor efecte protectoare renale, sugerează că medicii ar trebui să fie precauți cu privire la febuxostat, pe baza concluziilor CARES, și să prefere alopurinol în locul lui, la pacienții cu hiperuricemie și risc crescut cardiovascular, a spus Matsui.

Studiu de prea mică anvergură pentru concluzii elocvente

Barbara Casadei, doctor în medicină la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, a fost de acord că nu există suficienți pacienți sau evenimente analizate în cadrul FREED pentru a contesta în mod credibil preocupările ridicate de studiul CARES.

Atunci când a fost intervievată, Casadei părea să pună sub semnul întrebării veridicitatea informațiilor care arată că febuxostatul este protector renal. Funcția renală a fost urmărită în funcție de o serie de indicatori, de la multipli markeri de laborator, la decesul asociat afecțiunilor renale, a subliniat ea.

Deci, obiectivul renal care a contribuit la cel primar „a fost el însuși un compozit", a spus ea, iar diferențele în componentele individuale ale obiectivelor compuse sunt utile doar în studiile cu mulți pacienți și multe evenimente legate de obiectiv.

Medicament ieftin/scump

„Alopurinolul este ieftin și pare să se comporte mai bine în conformitate cu studiul CARES. Deci, de ce ați vrea să folosiți medicamentul mai scump?"

Risc cardiovascular a fost crescut în studiul CARES pe febuxostat și „nu semnificativ crescut" în FREED, dar „numărul evenimentelor cardiovasculare în CARES a fost de o magnitudine mai mare decât ce s-a văzut în FREED", a subliniat Paul M. Ridker, invitat la discuție, după prezentarea studiului de către Kojima.

„Pentru evenimentele cardiace majore adverse, al căror număr este mult mai mare în CARES, s-ar putea să trebuiască încă să ne bazăm pe aceste date, chiar dacă datele din FREED sunt liniștitoare pentru acest obiectiv final", a spus dr. Ridker, de la Harvard Medical School și Spitalul de Femei Brigham, Boston, Massachusetts.

Date încurajatoare

„Pe de altă parte, cred că FREED oferă date importante încurajatoare și, de fapt, date de protecție, pentru impactul asupra insuficienței renale", a spus el. „Aceasta este o constatare clinic importantă. Acidul uric seric este un marker de risc pentru declinul renal, deci acesta este un beneficiu semnificativ pentru încetinirea bolii renale, care ar putea avea, evident, un impact imens pentru pacienților noștri".

În studiul FREED, 1.070 pacienți cu vârste de 65 ani și peste, cu niveluri ale acidului uric seric mai mari de 7 până până la egal sau mai puțin de 9 mg / dl și unul sau mai mulți factori de risc pentru boala cerebrală, crdiovasculară sau renală, au fost repartizați aleatoriu la tratament cu febuxostat sau tratament standard.

Factorii de risc

Factorii de risc au inclus hipertensiunea sau diabetul de tip 2, disfuncția renală în ultimele 3 luni, sau un istoric de boală cerebrovasculară sau cardiovasculară cu trei luni înainte de înrolarea în studiu.

Tratamentul au constat inițial în febuxostat la 10 mg / zi, dar a crescut ulterior până la 40 mg / zi, pe o perioadă de 2 luni, sau la administrarea standard fără febuxostat, dar cu alopurinol discreționar, la 100 mg / zi dacă nivelul de acid uric seric era crescut. În cele din urmă, 27,2% dintre pacienții din ultimul grup au primit alopurinol la doza respectivă.

Terapia stabilită a fost administrată timp de 36 de luni, ambele, însă, completate de modificarea stilului de viață care vizează gestionarea hiperuricemiei.