Infecții rezistente la antibiotic: un vaccin ar putea fi soluția

Infecțiile stafilococice sunt principala cauză a infecțiilor cutanate potențial periculoase. Cele mai periculoase sunt cele cu tulpinile rezistente la medicamente care au devenit o amenințare serioasă pentru sănătatea publică.

Încercările de a dezvolta un vaccin împotriva stafilococului aureus rezistent la meticilină (MRSA) nu au reușit să depășească ubicuitatea și adaptabilitatea la antibiotice ale „superbugului”, cum sunt numite bacteriile rezistente la antibiotice.

Acum, un studiu realizat de la Facultatea de Medicină a Universității Washington din St. Louis ar putea ajuta să explice de ce încercările anterioare de a dezvolta un vaccin stafilococic au eșuat, sugerând totodată o nouă abordare a proiectării vaccinului. Această abordare se concentrează pe activarea unui set neexploatat de celule imune, precum și imunizarea împotriva stafilocului in utero sau în primele zile după naștere.

Celulele T, vizate

Cercetările pe șoareci au descoperit că celulele T - unul dintre tipurile importante de celule imunitare extrem de specifice - joacă un rol esențial în protejarea împotriva bacteriilor stafilococice. Majoritatea vaccinurilor se bazează exclusiv pe stimularea celuilalt tip principal de celule imune, celulele B, care produc anticorpi pentru atacarea microorganismelor provocatoare de boli, cum ar fi bacteriile.

Rezultatele sunt publicate online pe 24 decembrie în Journal of Clinical Investigation.

„Pe tot globul, infecțiile stafilococice au devenit o amenințare omniprezentă pentru sănătate din cauza creșterii rezistenței la antibiotice”, a declarat autorul senior Juliane Bubeck Wardenburg, doctor, director al Division of Pediatric Critical Care. „În ciuda celor mai bune eforturi ale comunității medicale, superbugul a arătat o capacitate constantă de a eluda tratamentul. Constatările noastre indica faptul că un răspuns robust al celulelor T este absolut esențial pentru protecția împotriva infecțiilor cu stafiloc.”

Foarte contagios, stafilococul supraviețuiește și prospera pe pielea umană și poate fi răspândit prin contact piele-piele sau expunere pe suprafețe contaminate. În general, bacteriile trăiesc inofensiv și invizibil în aproximativ o treime din populație. Pe piele, bacteriile pot provoca plăgi roșii, pline de puroi. Întotdeauna persistent, superbugul va produce infecții recurente la aproximativ jumătate dintre victimele sale.

Alfa-toxina, prezentă în toate tulpinile de stafilococ 

Tulpinile de stafilococ pot intră în fluxul sanguin, oase sau organe și pot duce la pneumonie, leziuni severe ale organelor și alte complicații grave la sute de mii de oameni în fiecare an. Peste 10.000 de persoane mor anual în SUA din cauza infecțiilor cu stafilococi rezistente la medicamente.

"Concentrarea în încercarea de a produce un vaccin pentru Staphylococcus aureus în ultimii 20 de ani a fost pe generarea de răspunsuri la anticorpi, nu pe răspunsurile specifice ale celulelor T", a spus Bubeck Wardenburg. „Această nouă abordare este promițătoare.”

Timp de aproape 15 ani, Bubeck Wardenburg a studiat o singură toxină - numită alfa-toxină - produsă de stafiloc. Această toxină joacă un rol în deteriorarea țesuturilor în mai multe forme de infecție. "Un lucru important în ceea ce privește alfa-toxina este faptul că se găsește în toate tulpinile stafilococice, adică și în cele care sunt sunt rezistente la antibiotice, dar și în celelalte", a spus ea. „Înțelegerea acestui lucru ne-a permis să elaborăm studii pe șoareci care au examinat efectul alfa-toxinei asupra răspunsului imun în infecții minore ale pielii, precum și în infecții mai grave care se răspândesc în fluxul sanguin."

Cercetătorii au descoperit că celulele imune nu protejează șoarecii care aveau infecții minore cu stafilococ pe piele. Cu toate acestea, șoarecii care au fost expuși la infecții cu stafilococ care pot pune viața în pericol au dezvoltat protecție. „Am descoperit un răspuns robust al celulelor T care vizează stafilocul în fluxul sanguin”, a spus Bubeck Wardenburg. "În schimb, celulele T au fost diminuate în infecțiile cutanate ca urmare a toxinei. Deoarece infecția pielii este foarte frecventă, credem că stafilococul folosește alfa-toxina pentru a împiedica organismul să activeze un răspuns al celulelor T care oferă protecție împotriva bacteriilor."

În ceea ce privește imaginea de ansamblu, Bubeck Wardenburg a spus că blocarea toxinei în infecțiile pielii poate produce un răspuns sănătos al celulelor T.

Mai mult, protejarea răspunsului celulelor T din momentul nașterii poate reprograma efectul general al bacteriilor asupra sistemului imunitar. „Această eroare este deliberată și acționează într-un mod sinistru devreme”, a spus ea. Bug-ul pare să folosească toxina pentru a modela răspunsul celulelor T într-un mod favorabil pentru eroare, dar nu și pentru oameni.

Eforturile anterioare de dezvoltare a vaccinului s-au concentrat asupra adulților. Cu toate acestea, a spus Bubeck Wardenburg, un vaccin poate avea mai multe probabilități de succes dacă este administrat înainte de prima infecție a bebelușilor. Prin urmare, imunizarea ar trebui să se întâmple înainte de expunerea inițială la stafilococ, pentru a bloca toxina și a genera un răspuns energic al celulor T.

„Avem în vedere două strategii”, a spus Bubeck Wardenburg. „Unul imunizează femeile însărcinate, astfel încât să poată transfera anticorpi care protejează sugarii împotriva toxinei la naștere. Al doilea implică imunizarea sugarilor în decurs de o zi sau două după naștere. Niciuna dintre aceste strategii nu a fost luată în considerare pentru vaccinurile stafilococice până în prezent."

Sursa, aici.