Echilibrul interior, capcane de evitat. Trei pași de făcut pentru liniștea ta

Cei mai mulți dintre noi își trăiesc viața pe pilot automat, ajungând să fie zi de zi prizonieri ai limitelor create de propriile gânduri. Această „creație" interioară este, de fapt, doar o personalizare condiționată de gândurile vehiculate în trecut față de experiențele de viață.

Psihologul Laura Maria Cojocaru spune că aceste gânduri din trecut au creat o obișnuință de percepție, adică un soi de filtru prin care privim evenimentele prezente și viitoare din viața noastră. Totodată, tot ele ne-au creat o obișnuință de a ne plânge fără a avea un motiv real legat de prezent, de a nu ne asuma responsabilitatea pe niciun palier și de a ne agăța perpetuu de scuze pentru a nu face un minim de efort către potențialul real cu care suntem, fiecare, înzestrați.

„Cauza suferinței este într-o proporție covârșitoare identificarea cu mintea, cu gândurile noastre. Datorită dorinței sale de cunoaștere, de înțelegere și, în același timp, de control, mintea umană crede - în mod eronat - că opiniile și punctele sale de vedere reprezintă Adevărul. Mintea spune: "eu știu, așa stau lucrurile!" De fapt, acesta nu este decât un simplu punct de vedere. Procesul gândirii funcționează prin fragmentarea realității, prin „porționare" în idei conceptuale scoase din context. Astfel, la un anumit moment în timp, mintea noastră alege o idee conceptuală pe care s-o ruleze insistent. Centrul preocupărilor noastre, respectiv subiectul pe care ne focalizăm atenția minții, devine aspectul care ne conduce viața. Fiecare gând care ne ocupă mintea "pretinde" că este extrem de important și vrea să ne capteze întreaga atenție. Și, dacă-i dăm voie să reușească, rezultatul este dezastruos" explică Laura Maria Cojocaru.

Echilibrul interior, capcane periculoase

Psihologul spune că există câțiva factori care ne „forțează" sau determină să ne identificăm numai cu gândurile și convingerile noastre, și nu ne lasă să vedem și adevărul celuilalt. Acestea sunt:

1. Inteligența emoțională scăzută și confuzia. „Inteligența lipsită de Înțelepciune (inteligența emoțională și empatia care decurg din ea) devine periculoasă și distructivă. Gândirea care nu este înrădăcinată în conștientizarea și acceptarea că realitatea este un întreg unitar în care toate piesele sunt interconectate și nimeni și nimic nu există de unul singur, că toate experiențele au un rol de învățare, că toți suntem supuși greșelii, dar toți avem dreptul la viață, opinie, exprimare, libertate, iubire, ajunge o să fie o gândire egoistă și disfuncțională", arată psihologul.

2. Violența. „Atâta timp cât ne lăsăm reprezentați de convigerea X, respectiv emoția ce decurge din ea, nu mai percepem celelalte ființe umane în mod natural, ci ajungem să credem că doar propriul nostru punct de vedere referitor la ființa umană și propriile filme interioare reprezintă un adevăr general valabil. A reduce viața, percepțiile, nevoile, intențiile altei ființe umane la un concept presupune o primă formă de violență. A utiliza părerea ta drept adevăr general valabil pe care-l impui altei ființe umane reprezintă pasul doi ca formă de violență. A observa că nu ești înțeles, acceptat, iubit atunci când ești violent și totuși a alege să rămâi în suferință dar fidel minții tale și percepției tale personale eronate, reprezintă cel mai grav pas ca formă de violență îndreptată de data aceasta chiar împotriva Ta", detaliază Laura Maria Cojocaru.

3. Plictiseală, tristețe, frică. „Starea naturală a minții este de „nu am destul, vreau mai mult". Mintea este întotdeauna „lacomă". Atunci când ne identificăm cu mintea, se instalează foarte repede plictiseala, tristețea sau frica. Aceste emoții sunt semne că mintea noastră este în căutare de noi stimuli, de "hrană" pentru noi gânduri. Plictiseala, tristețea și frica nu sunt personale, nu sunt ale noastre, ci sunt doar stări ale minții umane. Ele apar și dispar dacă nu rămânem focusați pe scenarii interioare imaginare", crede psihologul.

Echilibrul interior, cum ajungi la armonie

1. Direcționează și menține cât mai mult posibil atenția ta în prezent, către a simți energia corpului tău, a vieții din tine. Observă ce vezi, ce auzi, ce atingi, ce guști, ce miroși și fii recunoscător pentru acest moment.

2. Acceptă că gândurile care îți trec prin minte sunt doar simple gânduri potențiale cu un grad relativ de adevăr. Propune-ți să fii doar martor la propriile șabloane mentale, emoționale și de comportament.

3. Focusează-te pe căutarea de soluții pentru rezolvare și schimbare, creștere personală, metode de atingere a potențialului tău superior.