O simplă perfuzie cu fier ar putea aduce o îmbunătățire importantă pentru persoanele care suferă de una dintre cele mai frecvente forme de insuficiență cardiacă.
O singură perfuzie cu 1.000 mg de fier a îmbunătățit cu aproximativ 10% consumul maxim de oxigen la pacienții cu insuficiență cardiacă și deficit de fier.
Studiul a inclus 65 de persoane cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție conservată (HFpEF), o formă frecventă a bolii.
Participanții care au primit fier au înregistrat îmbunătățiri și la distanța parcursă în șase minute și la alți indicatori ai capacității de efort.
Rezultatele sunt promițătoare, dar cercetătorii spun că sunt necesare studii mai ample pentru a afla dacă beneficiile se mențin pe termen lung.
Insuficiența cardiacă nu înseamnă întotdeauna că inima nu mai poate pompa sângele. Există și situații în care aceasta își păstrează capacitatea de contracție, dar nu se mai relaxează suficient pentru a se umple corespunzător cu sânge. Această afecțiune se numește insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție conservată (HFpEF).
Persoanele care suferă de această formă a bolii se pot confrunta cu oboseală, dificultăți de respirație și o toleranță redusă la efort. Activități obișnuite, precum mersul pe jos sau urcatul scărilor, pot deveni mult mai solicitante.
Un factor care poate contribui la aceste limitări este deficitul de fier. Potrivit informațiilor prezentate de echipa de cercetare, această problemă afectează peste 50% dintre pacienții cu HFpEF.
Fierul nu este important doar pentru prevenirea anemiei. Acesta participă și la procesele prin care celulele produc energia necesară funcționării organismului, inclusiv în timpul activității fizice. Atunci când disponibilitatea fierului este redusă, mușchii pot avea dificultăți în a susține efortul.
Pornind de la această legătură, cercetătorii au vrut să afle dacă refacerea rezervelor de fier ar putea îmbunătăți capacitatea fizică a persoanelor cu această formă de insuficiență cardiacă.
Studiul IRON-MET HFpEF a fost realizat de cercetătorii de la Mass General Brigham Heart and Vascular Institute și a inclus 65 de persoane diagnosticate cu insuficiență cardiacă simptomatică cu fracție de ejecție conservată și deficit de fier.
Participanții aveau o vârstă mediană de 68 de ani, iar 72% dintre aceștia erau femei.
Cercetătorii au împărțit aleatoriu participanții în două grupuri. Primul a inclus 44 de persoane, care au primit o singură doză intravenoasă de 1.000 mg de derisomaltosă ferică, o formă de fier administrată prin perfuzie. Celelalte 21 de persoane au primit placebo, adică un tratament fără substanța activă testată.
Alegerea administrării intravenoase nu a fost întâmplătoare. Cercetătorii au explicat că studiile anterioare, realizate la persoane cu alte forme de insuficiență cardiacă, nu au identificat beneficii importante în cazul fierului administrat pe cale orală. Una dintre explicațiile posibile este absorbția insuficientă a fierului la nivel gastrointestinal.
Pentru a vedea dacă tratamentul produce schimbări reale, toți participanții au fost supuși unor teste de efort cardiopulmonar înainte de administrarea perfuziei și la 12 săptămâni după aceasta.
Rezultatele au evidențiat diferențe între cele două grupuri.
Una dintre cele mai importante măsurători urmărite de cercetători a fost consumul maxim de oxigen, cunoscut sub denumirea de VO₂ maxim.
Acesta arată cât oxigen poate utiliza organismul în timpul unui efort fizic intens și reprezintă un indicator important al capacității cardiorespiratorii. Cu cât organismul poate utiliza mai eficient oxigenul în timpul efortului, cu atât are o capacitate mai bună de a susține activitatea fizică.
La 12 săptămâni de la administrarea perfuziei, participanții care au primit fier au înregistrat o îmbunătățire de aproximativ 10% a consumului maxim de oxigen. În schimb, în grupul care a primit placebo, această valoare a rămas neschimbată.
Pentru persoanele cu insuficiență cardiacă, o asemenea diferență poate conta foarte mult, având în vedere că toleranța redusă la efort este una dintre problemele care le afectează viața de zi cu zi.
„Pacienții cu HFpEF se confruntă cu limitări severe ale toleranței la efort”, a declarat autorul principal Gregory D. Lewis, directorul departamentului de insuficiență cardiacă de la Mass General Brigham Heart and Vascular Institute și profesor de medicină la Harvard Medical School.
Acesta a explicat că studiul a evaluat în detaliu modul în care organismul răspunde la efort după refacerea rezervelor de fier.
„În primul studiu care a evaluat în mod cuprinzător modelele de răspuns la efort în urma repopulării cu fier la pacienții cu HFpEF și deficit de fier, am constatat că derisomaltoza ferică a îmbunătățit multiple indicatori ai capacității de efort”, a precizat Gregory D. Lewis.
Efectele perfuziei nu s-au limitat la valoarea VO₂ maxim.
Cercetătorii au observat îmbunătățiri și în ceea ce privește disponibilitatea fierului în sânge, dar și la mai mulți indicatori secundari ai capacității fizice.
Printre aceștia se numără distanța parcursă în șase minute, un test folosit pentru a evalua cât de bine poate o persoană să susțină mersul pe jos, fără să fie nevoie de un efort fizic intens.
De asemenea, s-a observat o îmbunătățire a consumului de oxigen la pragul anaerob. Acesta este momentul în care organismul începe să depindă într-o măsură mai mare de procesele anaerobe pentru a produce energie, pe măsură ce intensitatea efortului crește.
Un alt indicator care a prezentat rezultate mai bune a fost clasa funcțională stabilită conform clasificării New York Heart Association (NYHA). Aceasta este utilizată pentru a evalua cât de mult limitează simptomele insuficienței cardiace activitățile fizice obișnuite.
Cu toate acestea, nu toate rezultatele au fost diferite între cele două grupuri. Chestionarele complexe prin care participanții și-au evaluat starea de sănătate nu au evidențiat diferențe semnificative între persoanele care au primit fier și cele care au primit placebo.
Cu alte cuvinte, testele fizice au indicat o capacitate mai bună de efort, însă această îmbunătățire nu s-a reflectat în mod clar și în scorurile raportate de pacienți privind starea generală de sănătate.
Un aspect încurajator al studiului este că nu au fost înregistrate evenimente adverse grave asociate administrării intravenoase de fier.
Totuși, cercetătorii atrag atenția că rezultatele trebuie privite în contextul limitărilor studiului. Au participat doar 65 de persoane, majoritatea fiind de rasă albă, iar evaluarea efectelor tratamentului s-a făcut pe o perioadă de numai 12 săptămâni.
Prin urmare, nu se știe încă dacă îmbunătățirile observate se mențin pe perioade mai lungi sau dacă aceleași rezultate pot fi obținute și în cazul unor populații mai diverse.
Un alt lucru care trebuie clarificat este dacă administrarea intravenoasă de fier poate influența evoluția bolii și riscul de complicații pe termen lung, nu doar capacitatea pacienților de a face efort.
„Îmbunătățirea pe care am observat-o la VO₂ maxim reprezintă o creștere semnificativă din punct de vedere clinic pentru pacienții cu insuficiență cardiacă”, a declarat Rajeev Malhotra, director asociat al Laboratorului de Efort Cardiopulmonar de la Mass General Brigham Heart and Vascular Institute și profesor asociat de medicină la Harvard Medical School.
„Următorul pas este să determinăm dacă fierul administrat intravenos poate îmbunătăți rezultatele clinice pe termen lung la pacienții cu HFpEF”, a adăugat acesta.
Studiul IRON-MET HFpEF a fost prezentat în cadrul Sesiunilor științifice ale American Heart Association din 2026, iar rezultatele au fost publicate simultan în revista Circulation, sub titlul „Iron Repletion in Heart Failure With Preserved Ejection Fraction: The Randomized IRONMET-HFpEF Trial”. DOI: 10.1161/CIRCULATIONAHA.126.084009
