Anxietatea de separare este o tulburare psihoemoțională care afectează atât copiii, cât și adulții. Psihologul Gina Dafinoiu ne-a explicat cum poate fi...
Anxietatea de separare este o tulburare caracterizată printr-o frică intensă de a fi separat de cei dragi sau de tutori, în funcție de situație. Anxietatea de separare poate să afecteze atât copiii, cât și adulții și este o emoție normală în rândul bebelușilor și a copiilor mici.
Pentru a o gestiona anxietatea este nevoie de comunicare, în privința celor mici, și ”răbdare ca să poată înțelege acest lucru”, a declarat psihologul Gina Dafinoiu, în exclusivitate pentru DC Medical.
Adulții pot apela la sprijinul familiei și al prietenilor, iar într-o ultimă instanță, chiar la ajutorul unui psihoterapeut.
În cazul în care anxietatea interferează cu un comportament adecvat vârstei, devine o tulburare ce are nevoie de tratament, care poate să fie psihoterapeutic sau medicamentos.
Anxietatea de separare poate să fie genetică și este frecvent întâlnită în familii. Factorii care pot determina tulburarea de anxietate de separate includ:
- moartea cuiva din familie
- separarea sau divorțul părinților
- absența părinților
- mutarea sau relocarea domiciliului
- diagnostic de anxietate la unul dintre părinți
- alcoolismul părinților
- plasament sau adopție, notează ClevelandClinic.
Copil trist. FOTO: Freepik
Anxietatea de separare la copii poate să apară încă de la 8 luni și poate să dureze până la 2-3 ani sau chiar și mai mult, în funcție de factorii menționați anterior.
Semnele anxietății de separare includ:
- frica de ceva grav ce se poate întâmpla cu familia în timpul separării
- frica de abandon sau de pierdere
- urmărirea părinților sau a celor care au copilul în grijă
- prezența coșmarurilor
- nocturnal enuresis, urinarea în pat, în timpul nopții.
La adulți, unele simptome în cazul acestei tulburări sunt similare cu cele ale copiilor, în plus față de cei mici, sunt:
- atacurile de panică atunci când nu îi găsesc pe cei dragi
- frica de accidentare a propriei persoane sau a celor dragi în timpul separării
- izolarea socială
- dificultăți de concentrare.
Pe lângă trăirile psihoemoționale, atât copii, cât și adulții se pot confrunta cu manifestări fizice ale acestei tulburări, care pot fi:
- durere de stomac
- durere de cap
- amețeli
- greață și vărsături
- diaree
- dureri toracice
- dificultăți de respirație.
În acest sens, psihologul Gina Dafinoiu ne-a declarat că în cazul copiilor, anxietatea de separare poate fi prevenită purtând discuții din timp cu cei mici.
”Acest lucru presupune să port o discuție cu copilul, în care să-i explic ce înseamnă plecarea. Avem nevoie de răbdare ca el să poată înțelege acest lucru”, spune psihologul, subliniind că adultul trebuie să aibă un comportament calm față de copil când explică aceste lucruri.
”Este recomandat să îl obișnuim cu plecările, să îl pregătim să nu fie dependent în această viață. Nu este o soluție să ne ferim de copil atunci când plecăm, deoarece acest lucru poate să creeze mai multe complicații mai târziu.
Îl putem ajuta cu povești care să fie în temă cu acest lucru, putem să ne folosim de obiecte, în special jucării, pe care le putem lăsa în preajma lor pentru un anumit confort psihic și emoțional. Astfel, copilul învață cum să își gestioneze aceste temeri”, a mai spus psihologul.
În ceea ce îi privește pe adulți, situația poate să fie mai ușor de gestionat, prin prisma maturității acestora, iar instrumentele pe care le au la îndemnă sunt mai variate.
”Anxietatea de separare la adulți poate să fie prevenită prin diverse activități pe care adultul le poate avea în cadrul familiei sau cu prietenii, prin exerciții de relaxare, sport, meditație, cunoaștere de sine, echilibru în zona emoțională”, a mai spus Dafinoiu, precizând că adultul poate să ceară și ajutorul unui psihoterapeut.
Trebuie, de asemenea, menționat faptul că tulburarea de anxietate de separare este o condiție ce poate afecta calitatea vieții de zi cu zi, la serviciu, la școală sau în cazul interacțiunilor sociale.
Anxietatea de separare, dacă nu este gestionată, poate duce la probleme mintale și fizice, precum:
- îngrijorare extremă
- probleme ale somnului
- depresie
- alte tulburări anxioase, inclusiv anxietatea generalizată și anxietatea socială
- tulburare obsesiv - compulsivă.
Anxietatea de separare se poate trata cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale, atât în privința copiilor, cât și a adulților.
Pe cei mici îi poate ajuta să înțeleagă și să își gestioneze fricile și se folosește în perioada de separare pentru a-i ajuta pe copii să învețe abilitățile de adaptare, abilități ce pot fi folosite atunci când copilul se simte anxios.
În cazul în care tulburarea este severă, terapeutul poate recomanda medicație, precum antidepresivele, care pot gestiona simptomele anxietății de separare.
Pe lângă această terapie, așa cum a precizat și psihologul, adulții pot apela la activitățile împreună cu familia sau cu prietenii, dar și la terapiile de grup sau de familie.
În ceea ce privește tratamentul medicamentos, acesta nu prezintă un risc major, însă poate avea reacții adverse precum:
- insomnia
- modificările de apetit
- voma
- oboseala
- gânduri sinucigașe.
Vezi și: Stresul cronic: simptome, cauze și remedii. Dafinoiu: Să facem din asta întotdeauna o prioritate
Un simplu test îți poate dezvălui riscul de cancer cu ani înainte ca boala să apară. Se poate face gratuit.
Acesta este tratamentul care elimină cancerul. Funcționează în cazul fiecărui pacient și este folosit și în România.
