Obezitatea infantilă este o problemă la nivel mondial. România se ”aliniază” statisticilor, iar unul din 3 copii suferă de obezitate și supraponderabilitate.
Obezitatea este cea mai frecventă boală metabolică și se asociază adesea cu boli cronice severe cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, apneea de somn etc. Obezitatea este caracterizată printr-un exces de țesut adipos. În mod normal organismul bărbaților conține un procent de 15-20 % de țesut adipos, iar cel al femeilor în jur de 25-30%.
Omenirea se confruntă cu obezitatea infantilă, iar cifrele din statistici sunt extrem de îngrijorătoare.
Dr. Bogdan Pascu, medic specialist endocrinologie pediatrică, a explicat ce se poate face în cazul copiilor care suferă de obezitate și supraponderabilitate, subliniind că vârsta la care apare este una tot mai redusă.
”La nivel mondial statisticile sunt îngrijorătoare. Se estimează că 1 din 3 copii, iar noi în România am început să strângem cât mai multe date și în momentul de față suntem cam la 1 din 3 copii care suferă de suprapondere sau obezitate. Statisticile sunt îngrijorătoare, situația este îngrijorătoare și o vedem în jurul nostru, în fiecare zi, nu trebuie să ne uităm pe statistici, este suficient să mergem într-un parc, a declarat dr. Bogdan Pascu, medic specialist endocrinologie pediatrică, la Vorbește lumea de la Pro TV.
Obezitatea se definește cu ajutorul Indicelui de Masă Corporală (IMC), un calcul simplu ce se poate face raportând greutatea persoanei la pătratul înălțimii și astfel se se află acest indicator.
În cazul copiilor, care este diferit față de situația adulților, ”acest ICM îl comparăm cu ceilalți copii, de aceeași vârstă și același sex și obținem o percentilă. Ce se întâmplă de fapt cu această obezitate și de ce sunt cifrele atât de îngrijorătoare? Pentru că sunt foarte mulți copii care vin cu obezitate mult mai devreme. Dacă acum 5-6 ani vedeam copiii că se prezintă în jurul vârstei de 7-8 ani, pentru că de obicei ne aflăm într-o zonă de protecție pe care o are copilul, mai ales în primul an de viață, în momentul de față observăm o creștere alarmantă a copiilor cu vârste de 2-3-4 ani care se prezintă cu obezitate și obezitate severă de cele mai multe ori”, a explicat medicul, subliniind că este vorba și de genetică, dar mai ales este vorba de comportamentul alimentar din familie.
Mai mult, susține medicul, în cazul unui copil ai cărui părinți sunt obezi, șansele ca și el să sufere de obezitate, în adolescență sau maturitate, sunt foarte mari, de 90%.
În ceea ce privește această creștere alarmantă a cazurilor de obezitate la vârste foarte mici, medicul susține că un copil, în primul an de viață ”este normal să fie mai pufos, după care începe să mai scadă și vedem pe curbele de creștere cât de frumos scade greutatea, se înalță, își modifică toată structura, după care în jurul vârstei de 7 ani, înainte, apărea acest rebound al adipozității. Ce constatăm acum e că în jurul vârstelor de de 3-4 sau chiar 2 ani apare această întoarcere a adipozității”, a mai spus endocrinologul.
Explicația pentru această situație este una simplă și ține de diversificarea alimentară, care se începe în jurul vârstei de 6 luni, dar și de alimentele ultraprocesate (mezeluri, brânză topită), tot mai prezente în alimentația copiilor de la vârste fragede. Aceasta din urmă pare să fie cea mai importantă cauză ”cel puțin clinic, diagnosticând obezitatea la un copil de 2-3 ani, după cele mai simple întrebări. Mănâncă micul dejun? Face activitate fizică? Întrebăm lucruri legate de alimentație. A început să mănânce chips-uri, snacksuri? A început să bea sucuri? A început să ia contact cu anumite dulciuri? De cele mai multe ori răspunsul este da. Și cu cât observăm o incidență mai mare a acestor alimente ultraprocesate în viața copilului, cu atât observăm și incidența crescută a obezității”, a mai spus medicul.
Vezi și: Alăptarea și riscul de obezitate. Pascu: Până în jurul vârstei de 6 luni, multiple beneficii
O greutate mai mare decât cea medie, în cazul copiilor, este un motiv important de a merge cu cei mici la medic, fie că e vorba de cel de familie, în primă fază, fie la unul specialist. Mai mult decât atât, subliniază endocrinologul, părinții nu trebuie să îi supună pe cei mici la diete drastice pentru a scădea în greutate, fără a discuta în prealabil cu medicul, care este cel ce stabilește pașii următori.
”Trebuie să avem în vedere că aceste măsuri stricte vor provoca o reacție a organismului, noi nu trebuie să ajungem într-o luptă. Și copilul nu trebuie să intre într-o luptă cu propriul organism, căci și el, în momentul în care îi pun foarte multe restricții, mai ales deodată va reacționa foarte brutal, va încerca să își apere teritoriul, să își apere kilogramele și atunci ne punem copilul într-o luptă foarte dificilă din care doar 5% din oameni reușesc să o ducă la bun sfârșit, iar atunci lucrurile trebuie să fie niște măsuri simple”, a mai spus endocrinologul.
Ideal ar fi bine să nu se ajungă în situația în care să fie nevoie de dietă, iar părinții atunci când observă că cei mici tind să ia prea mult în greutate sunt obligați să facă ei primii pași și să scoată din alimentația copiilor produsele ultraprocesate și să introducă sau reintroducă fructele și legumele. În ceea ce privește mărimea unei porții de mâncare, aceasta trebuie să fie cât palma copilului, aceasta fiind de altfel cea mai la îndemână și eficientă metodă de măsurare și porționare, iar ”farfuria ideală” trebuie să conțină jumătate legume, un sfert proteine (carne/ pește/ ou) și un sfert făinoase/amidon.
Vezi și: 4 moduri de împrietenire cu legumele. Nutriționist: Educația gustului are loc în copilărie
Copiii cu obezitate au un risc mult mai ridicat de a dezvolta probleme de sănătate față de cei care sunt normoponderali. Printre cele mai frecvente boli se numără:
Diabetul de tip 2 este o afecțiune în care organismul nu metabolizează normal glucoza din sânge. Netratat, acesta poate duce la probleme oculare, nervoase sau afecțiuni renale.
Afecțiunile cardiovasculare. Colesterolul crescut și presiunea ridicată a sângelui cresc riscul de afecțiuni cardiovasculare în rândul celor mici. Atacul de cord și accidentul vascular cerebral sunt afecțiunile letale ale bolilor cardiovasculare.
Astmul reprezintă o inflamare cronică a căilor aeriene, iar obezitatea este cea mai întâlnită comorbiditate în cazul persoanele cu astm.
Tulburările de somn. Copiii și adolescenții obezi pot avea probleme legate de somn, printre care sforăitul și apneea în somn.
Durerile articulare. În cazul copiilor care suferă de obezitate, aceștia pot ava probleme articulare, afecțiuni care nu sunt însă specifice categoriei lor de vârstă, cum ar fi rigiditatea articulară, durerile sau limitarea mișcărilor.
De asemenea pot apărea steatoza ficatului (ficatul gras non-alcoolic), pietrele biliare și refluxul gastro-esofagian.
În cazul copiilor cu obezitate, dieta înseamnă schimbarea stilului de viață, prin adoptarea unei alimentații echilibrate, pline de vitamine, minerale și nutrienți (fructe, legume, surse de proteine slabe - pește, pui, cereale integrale, lactate degresate), dar și activitate fizică.
Vezi și: Diabetul la copii, o frecvență îngrijorătoare. DSP: Are legătură cu pandemia
Diferențele dintre atacul de panică și infarct. Cum le recunoaștem și cum acționăm corect.
Tipurile de bullying și efectele lor pe termen lung. Diferența între bullying-ul fizic, verbal, emoțional și cyberbullying.
Concentraţii ridicate de microplastice şi nanoplastice au fost descoperite în placenta copiilor născuţi prematur.
Sfaturi de auto-ajutor pentru tinerii și oamenii care trec prin anxietate și depresie.
Ce sunt „penjaminele”? Acești vapori câștigă popularitate în rândul tinerilor.
Care sunt barierele de care se lovesc părinții ai căror copii au nevoie de un implant Cohlear.
Consultații gratuite la SANADOR. Primul pas spre a deveni părinți. Dr. Alice Barbu: "Sfatul meu ar fi să se grăbească!"
O aplicaţie de monitorizare şi informare medicală a gravidelor şi mamelor cu copii sub 1 an a fost lansată la Palatul Parlamentului.
Această boală este extrem de contagioasă. Se transmite pe calea aerului, și chiar, și de la câini și pisici.
Sindromul bebelușului scuturat, o problemă gravă cu consecințe pe termen lung. Un pediatru analizează tragedia care poate fi prevenită.
Această nouă epidemie amenință Europa. Simptomele sunt mai mult decât banale, dar deja au fost raportate 11 decese din cauza acesteia.
"Ce am învățat eu la terapie e că nu suntem stăpânii lumii, nu suntem perfecți. Suntem destul de vulnerabili, câteodată greșim".
