Pericolele din piscine. Mirosul puternic de clor, semnul care ar trebui să te pună pe gânduri

Piscinele publice sunt verificate și dezinfectate periodic, dar riscul de îmbolnăvire nu poate fi eliminat complet. Unii germeni rezistă la clor, iar contaminarea este favorizată de numărul mare de persoane care folosesc același bazin.

Apa limpede nu garantează absența microorganismelor. Eficiența clorului depinde de concentrație, pH, temperatură, timpul de contact și cantitatea de materie organică introdusă în apă.

Cele mai multe persoane se pot bucura de piscină fără probleme, cu condiția respectării regulilor elementare de igienă.

Parazitul care poate rezista zile întregi la clor

Unul dintre cei mai cunoscuți agenți patogeni asociați piscinelor este Cryptosporidium. Parazitul poate supraviețui mai multe zile chiar și într-o apă tratată corespunzător cu clor.

Infecția provoacă în principal diaree apoasă, crampe abdominale, greață și deshidratare. Copiii mici și persoanele cu imunitatea scăzută pot fi mai vulnerabile.

Transmiterea se produce prin înghițirea unei cantități mici de apă contaminată. Din acest motiv, persoanele care au diaree nu trebuie să intre în piscină.

Și alți germeni, precum Pseudomonas aeruginosa, norovirusurile sau adenovirusurile, pot provoca îmbolnăviri în anumite condiții.

Otita și iritațiile pielii

Bacteria Pseudomonas aeruginosa se dezvoltă în medii calde și umede, fiind întâlnită mai ales în piscine, jacuzzi și spa-uri întreținute necorespunzător.

Aceasta poate provoca otita externă, cunoscută drept „urechea înotătorului”. Simptomele includ durere, mâncărime, roșeață și secreții la nivelul urechii.

Bacteria poate cauza și foliculită, manifestată prin apariția unor mici leziuni roșii sau pustule în jurul firelor de păr.

Riscul poate fi redus prin duș după baie, uscarea atentă a urechilor și evitarea purtării îndelungate a costumului de baie ud.

Mirosul puternic de clor nu este un semn bun

Mirosul specific din unele piscine nu este produs, de regulă, de clorul liber, ci de cloramine.

Aceste substanțe apar atunci când clorul reacționează cu transpirația, urina, saliva, celulele moarte, produsele cosmetice și alte impurități aduse în bazin de înotători.

Cloraminele pot irita ochii și pielea. În piscinele interioare slab ventilate, ele se pot acumula în aerul aflat imediat deasupra apei și pot agrava simptomele respiratorii, în special în cazul persoanelor cu astm.

Un miros înțepător poate indica o cantitate mare de impurități în apă și o ventilație insuficientă, nu o dezinfecție mai puternică.

Dușul înainte de intrarea în bazin contează

Dușul făcut înainte de înot reduce cantitatea de transpirație, produse cosmetice și materie organică ajunsă în apă. Astfel, clorul rămâne disponibil pentru distrugerea microorganismelor și se formează mai puține cloramine.

Alte reguli importante sunt:

• nu înghițiți apa din piscină;
• nu intrați în apă dacă aveți diaree;
• acoperiți rănile și evitați înotul dacă acestea sunt infectate;
• duceți copiii regulat la toaletă;
• schimbați scutecele numai în spațiile destinate;
• faceți duș după ieșirea din bazin;
• nu intrați într-o piscină care pare tulbure sau este întreținută necorespunzător.

Persoanele care dezvoltă diaree severă, febră, dificultăți respiratorii, dureri puternice de urechi sau infecții ale pielii după folosirea unei piscine trebuie să solicite sfatul unui medic.