Postul negru: o metodă controversată în medicina modernă. Cum afectează metabolismul și sănătatea generală și când devine periculos

Vezi și: Mese mici și dese sau mese mari și rare? Ce spun cercetările recente despre frecvența meselor și impactul lor asupra greutății corporale

Postul uscat, cunoscut și sub denumirea de post negru, presupune abținerea completă atât de la alimente, cât și de la orice fel de lichide, inclusiv apă. Pe durata postului uscat, nu ai voie să mănânci sau să bei nimic. Această formă de post este mai strictă decât alte tipuri de post, cum ar fi postul intermitent, care poate permite consumul de apă sau alte lichide necalorice.

Postul negru a câștigat popularitate pe platformele social media. Deși a fost lăudat pentru beneficiile sale pentru sănătate, cadrele medicale recomandă prudență, în special pentru persoanele cu diabet. Beneficiile și riscurile postului uscat variază în funcție de individ și de durata abstinenței. Unii susțin că postul negru stimulează intuiția și stimulează autofagia, dar există puține dovezi care să susțină aceste afirmații.

Lipsa apei și a alimentelor poate alimenta foamea, poate crește probabilitatea de a mânca în exces și poate duce la pierderea cunoștinței. Deshidratarea poate exacerba hiperglicemia și crește riscul de complicații precum cetoacidoza diabetică (DKA).

Postul uscat poate duce, de asemenea, la dezechilibre electrolitice, riscul fiind mai mare pentru persoanele cu diabet zaharat din cauza potențialelor probleme renale. Postul negru prelungit poate duce la deficiențe de nutrienți, care sunt esențiale pentru gestionarea nivelului de zahăr din sânge și pentru sănătatea generală.

Medicamentele utilizate pentru gestionarea diabetului de tip 2, cum ar fi inhibitorii SGLT2, pot provoca deshidratare, ceea ce face esențial ca pacienții să rămână bine hidratați în timp ce iau aceste medicamente pentru a evita efectele secundare grave.

Citește și: Cauza care provoacă diabet. Ce rol joacă factorii genetici. Dr. Doru Negru: Poți să faci un pui de diabet

Foto: Freepik @sewcream

Primul consens internațional privind terminologia postului, publicat în Cell Metabolism, a constatat că definirea postului negru rămâne o provocare din cauza terminologiei sale clinice eterogene și adesea confuze.

Postul uscat a fost un subiect de discuție în cadrul grupului de consens, care a trecut prin mai multe runde înainte de a ajunge la un consens. Unii experți au criticat această practică, în timp ce alții, familiarizați cu tradițiile religioase de post, au subliniat importanța acesteia.

Consensul a ajuns la concluzia că postul uscat nu este același cu postul total sau complet, deoarece acesta din urmă poate include apa. Definiția finală a postului uscat este o abstinență voluntară de la toate alimentele și băuturile, inclusiv apă, pentru o anumită perioadă de timp.

Postul uscat intermitent, care include postul intermitent, este definit ca astfel de regimuri de post care implică abținerea de la consumul de alimente și lichide în timpul intervalului de post, care durează de obicei 9-20 de ore. Majoritatea posturilor uscate, inclusiv cele religioase, sunt menținute pentru un anumit interval și sunt urmate de o perioadă de realimentare, nu de înfometare.

Postul negru, cunoscut și sub denumirea de post diurn, s-a dovedit a avea beneficii potențiale pentru prevenirea și tratamentul bolilor la om, conform unui raport de consens. Studiile pe animale sugerează că diferite tipuri de post pot contribui la reducerea inflamației și la îmbunătățirea metabolismului grăsimilor.

Cu toate acestea, studiile mici au explorat efectele pe termen scurt la oameni, care nu au fost încă stabilite prin studii mai ample și pe termen lung. Un studiu recent realizat la Baylor College of Medicine a constatat că postul uscat din zori până la apus timp de 30 de zile a redus citokinele inflamatorii la 13 participanți cu un indice de masă corporală ridicat.

Un studiu a constatat că efectele asupra sănătății pot varia între indivizi din motive necunoscute și sunt necesare cercetări suplimentare pentru a identifica factorii asociați cu aceste diferențe și pentru a identifica marii candidați pentru postul intermitent Ramadan (RIF).

Un studiu exploratoriu al postului uscat în timpul zilei în rândul a 34 de voluntari Baha'i sănătoși din Germania a concluzionat că regimul de 19 zile este sigur, nu are efecte negative asupra hidratării, poate îmbunătăți metabolismul grăsimilor și poate provoca schimbări de fază tranzitorii ale ritmurilor circadiene.

Medicii pot sugera modalități alternative de alimentație pentru pacienții care doresc să postească ca parte a regimului lor de pierdere în greutate sau pentru a ajuta la gestionarea diabetului.

Postul intermitent fără post uscat, cum ar fi metoda 16:8 sau metoda 5:2, poate susține îmbunătățirea sensibilității la insulină și a sănătății metabolice. Restricția calorică poate funcționa, de asemenea, dacă pacientul menține o dietă echilibrată cu nutrienți esențiali. S-a demonstrat că o dietă săracă în carbohidrați, axată pe limitarea aportului de carbohidrați în timp ce crește proteinele slabe și grăsimile sănătoase, scade nivelul zahărului din sânge și îmbunătățește sensibilitatea la insulină.

Alte strategii sănătoase includ dieta mediteraneană, care pune accentul pe cereale integrale, fructe, legume, nuci, semințe, ulei de măsline și proteine slabe precum peștele. Cultivarea unei alimentații conștiente presupune să se acorde atenție semnelor de foame și de sațietate, să se facă alegeri alimentare atente și să se fie prezenți în timpul meselor.

Clinicienii ar trebui să ajute pacienții să găsească un plan de pierdere în greutate care funcționează cel mai bine pentru ei, bazat pe înțelegerea caloriilor din alimentele lor preferate și nu pe gusturi.

Pentru regimurile de post, pacienții ar trebui să aleagă unul cu lichide atunci când este posibil și să aleagă intervalele de timp pentru a posti și a mânca care funcționează cel mai bine pentru stilul lor de viață.