Simptome ciudate ale bolii ficatului gras. Apar unde nu te aștepți

Boala ficatului gras – sau steatoza hepatică - e de două tipuri - alcoolică și non-alcoolică. După cum sugerează și numele, primul tip este atribuit consumului excesiv de alcool, iar cel din urmă este legat de obezitate și alte cauze care țin de un stil de viața nesănătos, care duc la depunerea de grăsime în ficat. Conform statisticilor, Boala ficatului gras non-alcoolic este o cauză mai frecventă a bolilor hepatice cronice în țările dezvoltate.

Simptome

Conform unui articol publicat în Pharmaceutical Journal (link direct articol), când funcția hepatică începe să se deterioreze, ciroza poate provoca o serie de modificări care ar trebui să vă dea de gândit.

Printre ele se numără și schimbările care apar la nivel mâinilor și al unghiilor, care pot indica faptul că aveți o formă avansată a bolii: palmele se înroșesc, vârfurile degetelor se umflă, iar unghiile se lățesc, se subțiază și se rotunjesc. 

Alte semne de alarmă ale bolii ficatului gras non-alcoolic în stadiu avansat includ:

- Icter (îngălbenirea ochilor și a pielii)

- Ascita (lichid în cavitatea abdominală)

- Splenomegalie (splină mărită).

Citește și: Boala ficatului gras nealcoolic, cum îți distruge organismul. Dieta care te poate salva

Principala complicație a bolii ficatului non-alcoolic si a steatohepatitei non-alcoolice este ciroza, care reprezinta ultimul stadiu de fibrozare a ficatului, dar poate duce și la cancer hepatic sau insuficiență hepatică în stadiu final. De multe ori e nevoie de transplant. 

Cum se diagnostichează

Boala ficatului gras non-alcoolic este adesea diagnosticată târziu pentru că simptomele ei apar în stadii avansate. 

Se poate face cu un test de sânge - numit test de funcție hepatică – dacă are un rezultat anormal și alte afecțiuni hepatice, cum ar fi hepatita, sunt excluse. Sunt și alte teste pe care medicii pot să le ceară. 

Dacă analizele de sânge nu detectează întotdeauna boala ficatului gras non-alcoolic. Afecțiunea poate fi, de asemenea, depistată prin: 

- Ecografia simplă abdominală,

- Tomografia computerizata (CT) sau rezonanță magnetica nucleară (RMN) abdominală,

- Elastografia (Fibroscan), 

- Elastografia prin rezonanță magnetică.