Studiul celulelor, o nouă viziune în tratamentul anxietății

Mitocondriile ajută celulele să facă una dintre cele mai importante slujbe ale lor: fabricarea energiei de care ai nevoie pentru a supraviețui. Acesta este motivul pentru care au fost numite centralele celulei. Cu toate acestea, noile cercetări efectuate pe șoareci și oameni publicate în PLOS Genetics sugerează că stresul cronic influențează mașina de energie mitocondrială, schimbând modul în care funcționează și, în unele cazuri, modul în care arată mitocondriile, notează Inverse. 

În total, concluziile conturează o imagine în concordanță cu cercetările anterioare făcute de co-autorul studiului Iiris Hovatta, doctor și cercetător de anxietate la Universitatea din Helsinki. Există o mulțime de evenimente moleculare minuscule care stau la baza senzației copleșitoare de stres cronic și înțelegerea acestora ar putea deschide calea spre noi tratamente.

„Constatarile noastre sugereaza ca functia mitocondriala poate fi modificata la unii indivizi cu tulburari de anxietate. Cu aceste informații, acum putem investiga funcția mitocondrială mai detaliat în tulburările de anxietate pentru a afla dacă modularea funcției lor ar putea fi utilă în tratarea anxietății excesive", a spus medicul pentru Inverse.

Aceste descoperiri se bazează pe două experimente. Primul a fost realizat direct pe creierul a două specii de șoareci - unul care a crescut mai rezistent la stres, iar altul care a fost predispus la a fi mai puțin rezistent la experiențele stresante.

Apoi amândoi au fost expuși la zece zile unei situații de „înfrângere socială cronică". Acesta este un scenariu în care șoarecii tineri, naivi, sunt în mod repetat hărțuiți de șoareci mai în vârstă, agresivi, până când moralul lor este la pământ. Acea experiență emoțională stresantă a fost folosită în trecut pentru a studia efectele tratamentelor depresive la șoareci.

La acei șoareci, Hovatta și echipa ei au analizat modificările în celulele care alcătuiesc nucleul de pat al striai terminale, o regiune cheie a creierului care ia aport din mai multe regiuni cerebrale diferite pentru a ajuta la reglarea răspunsurilor emoționale la stres și anxietate.

Acest lucru, dacă este confirmat în alte lucrări, poate ajuta la explicarea bazei biologice a comportamentului anxios. De asemenea, doctor Hovetta spune că aceste „mecanisme de bază" ar putea ajuta la examinarea unei legături cheie între modul în care celulele produc energie în perioadele stresante și modul în care se manifestă în simptomele de anxietate.

Pe lângă studierea șoarecilor stresați, Hovatta și colegii ei au luat probe de sânge de la 21 de oameni diagnosticați cu tulburare de panică, o afecțiune care se caracterizează prin atacuri de panică frecvente, inactivă și frică persistentă că ar putea să lovească în orice moment. După analizarea indivizilor, după ce au avut atacuri de panică, echipa a descoperit, de asemenea, diferențe în căile lor mitocondriale - mai exact expresia mai mică a genelor care afectează modul în care funcționează mitocondria lor. Asemănările dintre oameni și șoareci sugerează că animalele răspund la stres în mod similar, adânc în celulele lor.

Aceste rezultate indică o mai bună înțelegere a stresului cronic care poate pătrunde în organism. Aceste mici modificări ale celulei pot palida în comparație cu simptomele fizice ale unui atac de panică sau anxietate constantă - dar nu sunt mai puțin importante și ne pot oferi indicii despre cum să le combatem.