Dintotdeauna visul omenirii a fost să cucerească spațiul și mulți visăm să călătorim dincolo de planeta pe care ne-am născut, dar cercetătorii au descoperit că nu va fi așa ușor precum sperăm să fie...
Cercetătorii au demonstrat că microgravitația și alți factori de mediu din spațiu joacă roluri diferite în inducerea stresului oxidativ, care, la rândul său, modifică metabolismul compușilor care conțin sulf în ficatul cobailor. Un amplu lanț de studii realizate în laborator, și publicate în Scientific Reports (link direct analiză), a evidențiat măsurile care pot fi luate, cum ar fi creșterea capacității antioxidante cu suplimente alimentare, pentru a proteja sănătatea astronauților.
Cele mai recente descoperiri ale unei serii de studii pe cobai, în laborator, care au examinat efectele nocive cauzate de petrecerea timpului în spațiu arată că expresia genelor legate de metabolismul hepatic este modificată ca răspuns la mediul spațial. Avantajul acestor descoperiri este că ar putea fi posibilă compensarea acestor schimbări cu suplimente alimentare în timpul zborului spațial.
Ca și alți locuitori ai acestei planete, oamenii au evoluat pentru viață pe Pământ, nu pentru viață în spațiu sau în altă parte. În timpul zborului spațial, corpul uman este expus unui mediu dăunător, caracterizat prin gravitația nulă sau microgravitație și niveluri ridicate de radiații. Ficatul este afectat de zborul spațial mai mult decât orice alt organ - rolul său crucial în neutralizarea substanțelor dăunătoare din organism înseamnă că zborul spațial impune solicitări incredibile asupra organului.
„Factorii de stres de mediu, cum ar fi radiațiile mari și microgravitația, induc o stare de stres oxidativ”, explică profesorul Iwao Ohtsu, realizatorul studiului. „Pentru a face față compușilor reactivi cu oxigen și azot, ficatul își folosește resursele limitate, adică acei compuși antioxidanti care conțin sulf”. Echipa de cercetare a efectuat experimente noi pentru a compara nivelurile de expresie a genelor hepatice între șoarecii expuși la microgravitație, șoarecii expuși la gravitația simulată pe Stația Spațială Internațională și șoarecii la nivelul solului de pe Pământ.
Șoarecii care au călătorit în spațiu și înapoi au avut o capacitate antioxidantă mai mică, deoarece aveau niveluri mai scăzute de compuși care conțineau sulf (de exemplu, ergotioneină, cisteină și glutation) care joacă un rol în protejarea celulelor prin reducerea compușilor reactivi cu oxigen, ceea ce limitează daunele radicalilor liberi. În general, mulți indicatori ai stresului oxidativ au fost evidenți în ficatul acestor șoareci. În plus, a existat o expresie mai mare a genelor legate de stresul oxidativ și în căile de metabolism al sulfului (care epuizează nivelurile de compuși antioxidanti care conțin sulf) la șoarecii care au fost expuși în spațiu.
Unele efecte, totuși, au apărut doar la șoarecii expuși la microgravitație. „În consecință, am reușit să identificăm că unele aspecte ale metabolismului hepatic alterat sunt contracarate de expunerea la gravitația artificială, în timp ce cele cauzate de alte efecte asupra mediului ar putea fi tratate cu soluții alternative, cum ar fi adăugarea de suplimente alimentare în dieta astronauților” a spus profesorul Ohtsu.
Această cercetare nu numai că identifică factorii care ar putea exacerba probabilitatea de afectare a ficatului, dar, prin clarificarea rolului căilor metabolice specifice, demonstrează, de asemenea, potențialul ca medicamentele sau suplimentele alimentare existente să fie utilizate pentru a trata sau a preveni astfel de leziuni pe măsură ce oamenii se angajează într-o nouă activitate în această eră a explorării spațiale.
Un nou studiu arată că dragostea pentru natură și pasiunea de a ieși în natura pot fi transmise genetic.
O adolescentă din State suferă de o afecțiune rară care o face să miroasă în permanență a pește.
Lupusul este o boală autoimună care afectează articulațiile și alte organe din corp.
