5 sfaturi pentru a negocia cu copilul tău, de la un fost negociator FBI: Nu poți doar să latri ordine și să te aștepți să se conformeze. Feriți-vă de capcana NU!

Părinții se confruntă adesea cu o mulțime de provocări venite din partea copiilor, mai ales după o perioadă petrecută la bunici și mai ales când cei mici merg la grădiniță sau școală. După o zi lungă, copiii devin adesea mofturoși și dificili acasă, iar aceste momente pot genera frustrare și pot duce la crize de tantrum, iar părinții nu știu întotdeauna cum să gestioneze situația.

Surprinzător sau nu, soluțiile vin de la un fost negociator FBI.

Fostul agent FBI Chris Voss, care a activat timp de 24 de ani ca negociator principal pentru cazuri internaționale de luare de ostatici, a descoperit că abilitățile sale sunt valoroase nu doar în situații de criză extremă, ci și în viața de zi cu zi, inclusiv în relația cu copiii.

Chris Voss a dezvăluit cum să folosești tactici specializate pentru a te descurca cu copiii necooperanți și subliniază că, în esență, negocierea de succes se bazează pe înțelegerea comportamentului uman, iar copiii, cu emoțiile lor puternice, sunt, de fapt, "oameni mici" care au nevoie de empatie și îndrumare.

Foto: Freepik @jcomp

El explică faptul că tacticile de negociere cu miză mare funcționează în toate aspectele vieții, de la negocierile de afaceri, la crizele parentale, și spune: "Lăsați-mă să vă fac o imagine - o cameră în haos.

Jucării peste tot, poate un borcan de fursecuri misterios pe jumătate gol, iar responsabilul uman mic și încăpățânat stă ferm, gata să se angajeze în ceea ce crede el că este o negociere cu miză mare.

Acum, imaginați-vă că intrați în acea cameră nu ca un părinte în pragul frustrării, ci ca un negociator de ostatici, complet echipat cu instrumentele necesare pentru a dezamorsa situația fără a ridica vocea sau a vă pierde calmul.

Negocierea ostaticilor nu servește doar pentru a vorbi cu hoții de bănci sau pentru a dispersa crizele internaționale. În esența sa, este vorba despre înțelegerea comportamentului uman - iar copiii sunt doar oameni mici cu emoții mari.

Dacă te poți descurca cu un răpitor disperat, te poți descurca și cu un copil de cinci ani care refuză să-și mănânce broccoli", a spus el.

Iată câteva strategii inspirate din tehnicile de negociere pe care părinții le pot aplica pentru a facilita interacțiunile cu copiii lor:

Voss, autor al cărții Never Split the Difference: Negotiating as if Your Life Depended on It, explică faptul că negocierea nu înseamnă să obții ceea ce vrei, ci să îi ghidezi pe ceilalți să simtă că o obțin pe a lor.

"Când ai de-a face cu copii, nu poți doar să latri ordine și să te aștepți să se conformeze. Ei trebuie să se simtă auziți, înțeleși și implicați în procesul decizional", spune el.

Voss spune că aici intră în joc "empatia tactică", una dintre pietrele de temelie ale negocierii ostaticilor și explică faptul că empatia tactică constă în înțelegerea profundă a emoțiilor și perspectivelor celeilalte persoane și utilizarea acestei înțelegeri pentru a ghida conversația.

Și pentru a ilustra modul în care părinții pot folosi empatia tactică pentru a trata cu copiii lor, el a defalcat metoda în ceea ce el numește "tactici acționabile"...

1.  Etichetați-le emoțiile

Foto: Freepik @rimsha52

Voss sfătuiește mamele și tații să descrie vocal copilului lor ceea ce cred ei că simt în timpul unei situații limită.

"Când copilul se află în stare de criză, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să-i etichetați sentimentele", spune el, explicând că părinții ar putea spune ceva de genul: "Se pare că ești supărat pentru că vrei să continui să te joci în loc să mergi la culcare".

"Acest lucru nu doar îi calmează, ci construiește o punte de înțelegere", spune el.

2.  Folosiți "oglinzi"

Nu există oglinzi reale implicate în această tactică, este vorba doar de repetarea ultimelor cuvinte pe care copilul le spune.

Voss spune: "Dacă strigă Nu vreau!, răspundeți cu Nu vrei?. Această tehnică simplă arată că asculți, îi încurajează să elaboreze și îți câștigă timp să te gândești la următoarea mișcare"

3.  Puneți întrebări calibrate

În loc să pună întrebări de genul da/nu: "Poți, te rog, să-ți pui jucăriile deoparte?”, Voss sugerează părinților să încerce ceva de genul: "Cum crezi că ar trebui să facem curat?” sau "Ce se întâmplă dacă lăsăm aceste jucării afară?"

"Aceste întrebări îi implică în proces, făcându-i mai predispuși să coopereze pentru că simt că este ideea lor”, spune el.

4.  Feriți-vă de capcana NU

Voss explică faptul că celor mici le place să spună NU pentru că le dă putere, așa că sugerează:

"În loc să încerci să îi faci să spună da, încearcă să îți formulezi întrebările pentru a obține un NU care chiar te ajută. Întrebați: "Ar fi ridicol să facem curat înainte să ieșim la joacă?”.

În timp ce ei au satisfacția de a spune NU, tu orientezi situația în direcția dorită de tine”.

5. Folosiți tăcerea

După ce puneți o întrebare sau faceți o afirmație, rezistați impulsului de a umple tăcerea, sfătuiește Voss.

"Este un instrument puternic care îl poate face chiar și pe cel mai sfidător copil să-și reconsidere poziția”, spune el.

"Data viitoare când vă confruntați cu o criză de furie a unui copil mic, nu uitați - aveți abilitățile necesare pentru a negocia ieșirea din ea. Nu este vorba despre a-ți domina copilul, ci despre a-l înțelege, a-l ghida și, cel mai important, a-l face să simtă că deține controlul în timp ce tu conduci subtil nava”, a mai spus Chris Voss.