Unul din cei mai importanți pași în dezvoltarea terapiilor împotriva demenței este identificarea pesoanelor care sunt expuse riscului de a dezvolta acesteboli, inclusibv Alzheimer. De asemenea, acest lucru ar ajuta la încetinirea sai inversarea simptomelor cognitive.
Dar strategiile actuale sunt limitate, atât în ceea ce privește precizia, cât și capacitatea de a le încorpora în practica de rutină. Spre deosebire de biomarkerii lichidului cefalorahidian care necesită un tors vertebral, biomarkerii plasmatici pot fi extrasi din sânge, ceea ce face colectarea lor mult mai puțin invazivă și mult mai atrăgătoare. Într-un nou studiu condus de cercetătorii de la Brigham and Women's Hospital, cercetătorii au măsurat nivelurile circulante ale proteinei de legare a factorului de creștere asemănător insulinei (IGFBP-2), un potențial biomarker pentru demență.
Proteina care prezice riscul de demență
Într-o lucrare publicată în Annals of Clinical and Translational Neurology, echipa raportează că nivelurile de IGFBP-2 au fost asociate cu un risc crescut atât de demență cauzală, cât și de demența bolii Alzheimer. Când s-a adăugat la un model de factori de risc tradițional pentru demență, IGFBP-2 a îmbunătățit semnificativ clasificarea riscului de demență, ceea ce sugerează că poate fi un biomarker util pentru a prezice riscul de demență.
„Identificarea biomarkerilor pentru demență ar putea îmbunătăți capacitatea noastră de a prezice riscul unei persoane de a face demență dar ar îmbunătăți și rezultatele sale viitoare”, a spus autorul corespondent Emer McGrath, doctor în medicină, neurolog asociat în Departamentul de Neurologie Brigham și cercetător la Framingham Heart Study. „Noii biomarkeri ar putea de asemenea aduce informații pentru o mai bună înțelegere a căilor biologice complexe care stau la baza dezvoltării demenței, să ajute la definirea mai precisă a subgrupurilor de boli și să informeze studiile clinice viitoare”.
Recent, cercetătorii au început să se concentreze asupra rolului pe care îl are disfuncția metabolică și rezistența la insulină în dezvoltarea demenței. Sistemul de semnalizare al factorului de creștere asociat insulinei (IGF) este cunoscut pentru rolul pe care îl are în neuroregenerare, supraviețuire neuronală și proliferare. Se crede că IGFBP-2 afectează semnalizarea IGF, inhibând astfel neuroprotecția și proliferarea.
În studiul curent, cercetătorii au măsurat nivelurile de IGFBP-2 în probe de plasmă de la aproape 1.600 de participanți la studiu. Echipa a analizat riscul de demență, performanța cognitivă și și valorile structurale ale creierului furnizate de RMN, care sunt predictive pentru demență.
Riscul de demență, asociat cu valori mari ale proteinei
Ei au descoperit că nivelurile crescute de IGFBP-2 au fost asociate cu un risc crescut atât de demență cauzală, cât și de demența bolii Alzheimer, precum și de performanțe mai slabe la testele de raționament abstract. Adăugarea nivelurilor plasmatice IGFBP2 la un model cu factori de risc tradiționali a îmbunătățit semnificativ clasificarea riscului de demență: pe baza indicelui net de îmbunătățire a reclasificării (INR), la 32% dintre persoanele cu demență li s-a atribuit în mod corect un risc prevăzut mai mare, în timp ce 8% dintre persoanele fără demență au fost corect catalogate cu un risc mai scăzut prevăzut.
Autorii remarcă faptul că participanții la studiu sunt predominant caucazieni, limitând potențialul generalizării rezultatelor la populații mai diverse. De asemenea, nu au putut explora asocierea între nivelurile de lichid cefalorahidian ale nivelurilor de IGFBP-2 sau Tau cu nivelul plasmatic IGFBP-2 și rezultatele cognitive.
