Ambliopia sau ochiul leneș debutează la bebeluși și este greu de identificat. Afecțiunea este caracterizată de vederea slabă a unui ochi și este dobândită în primele luni de viață ale copilului. Depistată la timp, ambliopia poate fi tratată.
Ambliopia se dezvoltă în general de la naștere până la vârsta de 7 ani. Este principala cauză a scăderii vederii în rândul copiilor. Rareori, ambliopia afectează ambii ochi.
Diagnosticarea precoce și tratamentul pot ajuta la prevenirea problemelor pe termen lung cu vederea copilului dumneavoastră.
Ambliopia – semne
Semnele și simptomele ochiului leneș includ:
- Un ochi care rătăcește spre interior sau spre exterior
- Ochii care par să nu funcționeze împreună
- Percepție slabă a adâncimii
- Înclinarea capului
- Rezultate anormale ale testelor de screening vizual
Uneori, ochiul leneș nu este evident fără un examen oftalmologic.
Vezi și: Greșeli pe care le faci când gătești. Cum te poți îmbolnăvi
Când e nevoie să apelați la un oftalmolog
Consultați medicul copilului dumneavoastră dacă observați că ochiul său rătăcește după primele câteva săptămâni de viață. O verificare a vederii este deosebit de importantă dacă există un istoric familial de ochi încrucișați, cataractă sau alte afecțiuni oculare.
Pentru toți copiii, se recomandă un examen oftalmologic complet cu vârste cuprinse între 3 și 5 ani, arată Mayo Clinic.
Ambliopia – cauze
Ambliopia sau, ochiul leneș se dezvoltă din cauza experienței vizuale anormale la începutul vieții care schimbă căile nervoase dintre un strat subțire de țesut (retină) din partea din spate a ochiului și a creierului. Ochiul mai slab primește mai puține semnale vizuale. În cele din urmă, capacitatea ochilor de a lucra împreună scade, iar creierul suprimă sau ignoră aportul ochiului mai slab.
Orice lucru care estompează vederea unui copil sau determină trecerea sau ieșirea ochilor poate duce la ochiul leneș. Cauzele comune ale afecțiunii includ:
- Dezechilibru muscular (ambliopie strabism). Cea mai frecventă cauză a ochiului leneș este un dezechilibru al mușchilor care poziționează ochii. Acest dezechilibru poate determina ochii să treacă sau să se întoarcă și îi împiedică să lucreze împreună.
- Privarea. O problemă cu un ochi - cum ar fi o zonă tulbure în lentilă (cataractă) - poate interzice vederea clară în acel ochi. Privarea de ambliopie în copilărie necesită tratament urgent pentru a preveni pierderea vederii permanente. Este adesea cel mai sever tip de ambliopie.
Vezi și: Animalele de companie, purtătoare de substanțe toxice. Ce boli grave pot provoca
Ambliopia – factori de risc
Factorii asociați cu un risc crescut de ochi leneș includ:
- Naștere prematură
- Dimensiuni mici la naștere
- Istoria familiei de ochi leneși
- Dizabilități de dezvoltare
Ambliopia dacă nu este tratată poate provoca pierderea permanentă a vederii.
Ambliopia - diagnostic
Ambliopia (ochiul leneș), strabismul și alte probleme de vedere de cauză neurologică pot fi tratate într-o anumită măsură, în special în cazul copiilor, cu ajutorul unor sisteme destinate terapiei vederii.
- SVI (Sanet Vision Integrator) - un sistem complex pentru terapia pacienților cu probleme de învățare, strabism, ambliopie (ochi leneș) și traume neurologice, dezvoltat după zeci de ani de studii, ce folosește un ecran tactil de 50 de inch.
- VTS (Vision Therapy System) – sistem destinat tratamentului ambliopiei, sau ochiului leneș, la copii cu vârste între 3 și 10 ani. Sesiunile de tratament se aseamănă cu un joc pe calculator, pentru a fi ușor de utilizat de către cei mici. Terapia constă în antrenarea ochiului leneș, pentru a vedea detalii mai mici și îmbunătățirea coordonării mână-ochi, aprecierii distanțelor în spațiu și sensibilității la contrast.
Diagnosticarea cât mai timpurie a problemelor de vedere la copii este deosebit de importantă, arată dr. Daniel Anghelescu, oftamolog.
Vezi și: Bărbat diagnosticat cu malarie, la Iași. Dorobăț: Boala nu este contagioasă de la om la om. Se transmite numai prin înțepătura țânțarului
Ambliopia - tratament
Toți copiii ar trebui să treacă prin evaluări oftalmologice între 3 și 5 ani. Părinții sunt sfătuiți să se adreseze medicului oftalmolog dacă observă că un ochi nu se comportă normal chiar din primele săptămâni de viață. Un astfel de examen este necesar în special dacă există istoric de afecțiuni oculare în familie.
”În cazul în care există erori de refracție, acestea se corectează cu ochelari care vor fi purtați permanent. După ce pacientul a primit corecție optică, se recomandă acoperirea ochiului cu vedere mai bună cu un ocluzor (un plasture special care se aplică pe piele, pe sub ochelari), pentru a îl stimula pe celălalt să ”lucreze” mai mult.
Numărul de ore de ocluzie este stabilit în funcție de vârsta copilului și de cât de scăzută este acuitatea vizuală. În cazul în care copilul refuză purtarea ocluzorului, se recurge la administrarea de atropină în ochiul cu vederea mai bună, pentru a încețoșa imaginea și a obliga creierul să se folosească și de celălalt ochi. Această metodă este însă mai puțin eficientă, are unele contraindicații și se apelează la ea doar în ultimă instanță.
De cele mai multe ori ambliopia este tratabilă, mai ales dacă tratamentul a fost inițiat din timp. Rata de succes depinde de acuitatea vizuală inițială, de vârsta copilului și de complianța la tratament. Este foarte importantă detectarea cât mai precoce a afecțiuni și începerea imediată a tratamentului, prin controale oftalmologice repetate începând de la naștere (screeiningul din maternitate), apoi între 6 luni și un an, iar apoi de la vârsta de 2 ani, anual.
După maturizarea sistemului vizual, după vârsta de 8-10 ani recuperarea acuității vizuale nu mai este posibilă, iar deficitul devine permanent”, arată dr. Laura Băcanu, pe blogul său.
